Lunea nici iarba nu creşte !

● Mai ţineţi minte joculeţele acelea uşor penibile din paginile unor reviste de omorât timpul în care eram invitaţi să ne testăm acuitatea vizuală descoperind 5, 10 sau 20 de diferenţe între două desene superficial identice ? Ei bine, vă provoc şi eu la o astfel de încercare, cu precizarea că în imaginea din stânga este prezentat cargoul „TK Bremen” la data de 6 decembrie 2011 iar în cea din dreapta, aceeaşi navă în iunie, a.c. Descoperiţi deci, diferenţele…

● Şi vom continua în această în această linie a jocului şi divertismentului, invitându-vă de această dată să descoperiţi ce anume este important şi deosebit în imaginea din dreapta acestui textuleţ. Ne declarăm imuni la manifestări gen: oftaturi, zâmbete, suspine, căderi de ordin melancolic sau altele asemenea dar ne arătăm disponibilitatea de a vă prelua poveştile pe care rezolvarea corectă a „problemei” le-ar putea scoate din sertăraşul cu amintiri al fiecăruia.
● Aş putea încheia apoteotic cu vreo integramă ( maximul pe care, din păcate, îl mai oferă noţiunea de joc logic şi de cultură generală în zilele noastre, rebusurile fiind deja istorie datorită complexităţii lor) dar nici forma asta de hârtie 2.0 nu suportă chiar orice aşa că vă invităm la un sondaj. Iată şi întrebarea :
Când credeţi că Autoritatea Navală Română va deveni o instituţie transparentă care să ofere date şi un punct de vedere oficial despre evenimentele petrecute în curtea „patronată” , gen să zicem, aşaaaa…, la întâmplare incidentul de la Gura Portiţei în care a fost implicat sportivul din lotul olimpic de canotaj ?

I’m back !

Car’vasăzică, back in business ! Despre faptul că am lipsit motivat am explicat aşa că n-am să mai revin. Voi intra direct în pâine spunându-vă că în ceea ce priveşte activitatea piraţilor din ultima perioadă se poate proba o expresie deja celebră : „No news is good news !” deşi parcă am aştepta, totuşi, ceva veşti despre navele şi echipajele aflate în captivitate, cărora cu siguranţă numai bine nu le este. Şi vorbim aici de un număr de opt nave, cireaşa de pe tort rămânând super-petrolierul „Smyrni”.
Preţul bunkerului se încăpăţânează să nu respecte opiniile „experţilor” şi să-şi menţină trendul descendent, ce-i drept sub un unghi mai ascuţit cu abscisa decât până acum. Dar tot e bine. Nu am scăpat de eşuări ale unor nave (am numărat vreo opt) deşi astfel de evenimente sunt în opinia mea cel mai uşor de evitat : cauzele de ordin tehnic ce duc la reducerea sau pierderea controlului şi calităţilor manuvriere pot fi eliminate printr-o mentenanţă corespunzătoare iar despre cele ce au ca punct de pornire eroarea umană nici nu mai are rost să mai vorbim atâta timp cât calitatea pregătirii în şcolile marinăreşti de la noi şi de pe-aiurea scade constant iar celălalt factor vinovat, oboseala acumulată, rămâne tributar presiunilor făcute de armatori în acceptarea de către autorităţi a unor certficate de minimum safe manning demne de Cartea Recordurilor. Pare că n-am învăţat nimic din tragediile trecutului (şi am vorbit aici despre „Exxon Valdez”) şi, cum bine se ştie, cine nu învaţă nimic din greşelile anterioare, riscă să le repete. Ca fapt divers vom prezenta doar cazul unei singure nave şi doar pentru că aceasta are ca destinaţie portul Constanţa : cargoul de 120 de metri lungime şi 7448 tone deadweight „Giannis M” a eşuat după ce a rămas în derivă ca urmare a unei defecţiuni la motorul principal. Nava a fost dezeşuată cu ajutorul a două remorchere trimise în zonă de autorităţile turceşti şi în prezent se află în portul Gelibolu.
Singurul eveniment în care s-au înregistrat, din păcate, victime, este cel al scufundării navei mixte de transport (cargo şi pasageri) „Putri Ayu” în centrul ariei Maluku Province, Indonezia. După ce a părăsit portul Slamet Ryadi având la bord materiale de construcţii, produse alimentare dar şi 27 de pasageri şi membri ai echipajului, „Putri Ayu” a fost surprins de o furtună violentă cu valuri de peste 5 metri înălţime. Furtuna a cauzat inundarea sălii maşini, pierderea puterii şi, în final, scufundarea navei. Echipele navelor de salvare dispuse în zonă au reuşit recuperarea a doar 12 supravieţuitori.
Mai există, pe „piaţă”, scandalul cargoului „Alaed” acuzat că a transportat echipament militar şi elicoptere ruseşti către Siria, „la pachet” cu apropierea de apele Sirie a două nave militare ruseşti dar acestea sunt lucruri în care n-aş prea vrea să-mi bag nasul şi blogul.
Pentru cei interesaţi de faptul că am tot „ameninţat” că blogul va intermedia accesul către cărţi, manuale, tratate şi legislaţie din domeniu, pot informa că am solicitat, înainte de toate, un sfat juridic avizat asupra modului în care acest lucru ar aduce atingere sau ar leza drepturile autorilor acestora. Deşi mi s-a explicat că o bibliotecă virtuală are aceleaşi atribute ca şi o bibliotecă tradiţională şi că acest lucru nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nu implică şi interese financiare, aş îndrăzni să mai cer o opinie şi din partea dvs., în condiţiile în care o astfel de situaţie vă este familiară. Până mă voi lămuri deplin asupra situaţiei, voi continua să alimentez „cloud”-ul creat în acest scop cu literatură de specialitate (o muncă destul de laborioasă,dealtfel), urmând ca la final să vă pun la dispoziţie link-urile către aceasta.
„Încălzirea” fiind făcută, în situaţia în care nimic demn de băgat în seamă nu se va mai petrece, ne revedem mâine, cu forţe proaspete. O zi bună !

Maritime English : Do not, repeat, NOT, disturb !

Că ne-am julit sau nu genunchii prin copilărie pe maidane, că ne ies sau nu driblingurile, că nimerim poarta cu ochi-nchişi sau ne dăm cu talent cu stângu-n-dreptu’, când vine vorba de privit fotbalul la TeVe, toţi devenim, cu acte-n regulă, experţi. Iar perioada care va urma va fi fără-ndoială una a marilor dispute pătimaşe şi-a unor confruntări acerbe desfăşurate înainte, în timpul şi după terminarea meciurilor, cu un imens consum nervos. Despre consumul de bere nici măcar nu mai amintesc. Sfătuiesc mamele,soţiile şi fiicele să nu îşi caute, în luna care va urma fiii, soţii şi respectiv taţii. Aşa cum am citit cu ani în urmă despre nave dispărute în triunghiul Bermudelor care-au reapărut după ceva timp, fără echipaj, prin alte locuri, tot aşa, pe perioada evenimentului ce stă să-nceapă, masculii din vieţile lor vor dispare în triunghiul format de televizor, frigider şi toaletă.Şi ei vor reapare, goliţi de patimi şi încrâncenări.
Nu sunt un fan înrăit al fotbalului. Sau, mă rog, mai corect ar fi, nu mai sunt un fan al fotbalului. Asta se-ntâmplă cam de când doi şmenari, în cârdăşie cu-aşa zişii patroni din fotbalul intern şi cei mai mulţi conducători de cluburi au transformat spectacolul autohton într-o farsă de prost gust. Nu vreau să mă ambalez că mă apucă dimineaţa… Cert e că în seara asta, începe fără noi, aşa cum deja ne-am obişnuit, CE de fotbal. Şi simt nevoia să marchez şi eu evenimentul cu-aceeaşi promptitudine cu care un câine marchează roţile maşinii stăpânului.
Am primit mai demult, în grupul de contacte, un e-mail în care un fost coleg îi dădea în gât pe chinezi că au copiat o stradă întreagă dintr-un orăsel englez de provincie. Un altul i-a răspuns, documentat, cum că faza e veche. Chinezii copiaseră deja o întreagă localitate. Astăzi când mi-am deschis e-mailul m-am întrebat, preţ de câteva minute, dacă nu cumva chinezii au apucat să copieze întreaga Europă. Cu campionatul ei de fotbal cu tot. Cam asta e senzaţia pe care acest promo, cântat în cantoneză (dialect din sudul Chinei) pe-acordurile unui marş rusesc, mi-a lăsat-o.
Uita-ţi-vă şi vă cruciţi şi-apoi, fuga la supermarket !
P.S. În timp ce tastam de zor la postarea asta, România a învins campioana mondială la fotbal, Elveţia, cu 5-4. Fotbal de plajă. Performanţa se datorează măscăricilor de Mircea Sandu şi Mitică Dragomir care nu au reuşit să-şi întindă tentaculele şi pe acolo. Cu ei implicaţi, nici n-am mai fi participat la competiţie.

Bilanţ cu bune şi cu rele

4 luni de blog. Şi 50.000 de accesări. Nu ştiu exact dacă aceste cifre sunt demne de vreo aniversare dar eu aşa simt, cum că da, şi, fiind blogul meu, fac exact ce vrea muşchii mei pe el. Adică astăzi, mă aniversez. La cifrele de mai sus aş putea adăuga şi cei peste 1.000 de vizitatori unici dar această statistică nu este tocmai relevantă deoarece găsesc în panoul de administrare şi „rătăciţi” ajunşi la mine-n curte în căutare de „poezii (sau compuneri) cu Azorel”.
Nu mă simt tributar şi nici dator numelui ales. Mi-aş fi dorit, dar n-a prea fost să fie, să ajung un veritabil „lup de mare”. Destinul m-a avansat doar până la statutul de „căţel”. Vârsta ar face mai nimerită titulatura de „potaie”. Cât am fost şi cum am fost, m-au determinat însă să strig şi eu ca cetăţeanul turmentat că : „Şi eu sunt membru !” şi să mă consider ca aparţinând acestei „etnii” a navigatorilor, măcar şi pentru faptul că nu poţi opri un bătrânel să-şi clătească ochii cu vreun decolteu pe motiv că i-au murit… sentimentele.
În plus, „contoarul” de monitorizare a vizitatorilor unici a fost introdus pe blog doar de pe 15 aprilie. Relevant rămâne însă numărul de accesări zilnice a blogului care se cifrează pe undeva prin jurul lui 600, printre ei permiţându-mi să intuiesc măcar 150-200 de „fani”. Şi asta, zic eu că e bine.
Tot bine e şi faptul că am ieşit, cumva, în lume. Corespondez şi mă întreţin, urmăresc dar sunt şi „urmărit” cu şi de bloguri şi siteuri de specialitate „de afară”. Nu ştiu exact cum fac ei asta. Ştiu că există nişte widgeturi de „translate”, am încercat să pun şi eu unul pe blog dar iarăşi, pentru a „n”-a oară mi-am prins urechile. Cât despre celebrul Google Translate, mi-am tradus în engleză una dintre postări şi nu m-am mai oprit din râs minute bune.
Tot bine e şi că nu m-am blazat şi că, autodidact, încerc să îndrept lucrurile din mers. O fac însă intuitiv pentru că (şi-acum trecem la capitolul „nemulţumiri”) :
1. Nu am un punct de reper la care să mă raportez; la monitorizarea celor de la Top Zelist am renunţat, la modul elegant, după o experienţă ce mi-a lăsat un gust amar. Citiţi schimbul de amabilităţi aici. Pentru cei ce nu pricep o iotă din păsăreasca blogosferică, topul era alcătuit în funcţie de câţi alţi bloggeri te citesc. Ori eu nu scriu pentru alţi bloggeri.
Aşa că nu prea ştiu „cum stau”, ca evoluţie. Optimismul mă face să cred că e bine. Şi va fi şi mai bine.
2. Stau relativ prost la capitolul „feed-back”. Numărul mic de comentarii o dovedeşte, iar la capitolul „sugestii” din partea cititorilor stau chiar şi mai prost. Zero absolut. Mă linişteşte într-o oarecare măsură faptul că postările mele nu sunt în genul celor care să aprindă spiritele. Probabil dacă v-aş întreba dacă sunteţi de acord cu eutanasierea câinilor fără stăpân, natura conflictuală a temei ar naşte şi comentarii pe măsură. Refuz însă să mă aliniez la trendul subiectelor „de succes” pentru simplul motiv că nu urmăresc să fac trafic pentru a mă vinde. Reclamele din dreapta paginii sunt efectiv „pro bono”. E drept că „omului cu caii” i-am cerut un barter de tip „colaboraţionist” dar, deşi s-a arătat dispus la asta, pot înţelege că, poate, nu are timp pentru şi pentru asta. Eu sunt dispus să mai aştept. În caz contrar îi rad herghelia de pe faţa blogului !
Lipsa comunicării îmi îngreunează intenţia de a informa corect şi la timp. Exemplific cu cazul în care, fără a fi contactat direct (la „comentarii” sau pe adresa de e-mail), am observat în panoul de control al blogului căutări intense despre o situaţie petrecută la bordul unei nave a companiei Maersk. Din păcate căutările făceau referire la o nava „greşită” (Gerd Maersk) astfel că dorinţa mea de a aduce veşti a fost deturnată. Ulterior am aflat că, din păcate, a existat un astfel de eveniment tragic (un ofiţer mecanic a decedat ca urmare a unui accident nefericit, pe o nava Maersk). Mi-am înnebunit „contactele externe” cu întrebări despre Gerd Maersk. Cu siguranţă „drama” mea este nemăsurat mai mică decât a familiei. Am avut însă un sentiment al neputinţei.
3. Tot la capitolul „nu înţeleg” este şi rezerva agenţiilor de crewing în a-şi adăuga anunţurile pe pagina „Ofertelor de lucru”. Am crezut, şi cred în continuare, că în acest fel ne putem ajuta reciproc. Aş minţi să nu recunosc că o colaborare în acest sens mi-ar prinde tare bine, crescându-mi exponenţial „vizitatorii” şi „accesările”. Am întâlnit oferte ale unor agenţii pe „e-jobs” (site generalist, nespecializat) şi am văzut anunţuri puse la avizier la sediul ANR (pentru care pe lângă redactarea anunţului respectiv e nevoie şi de o printare dar şi de o deplasare până în port). Cu mine ce-aveţi fraţilor de mă ocoliţi ?
Anyway, merg înainte. Am găsit o soluţie de convertire a cărţilor în posesia căruia am intrat (mulţumesc lui Florin V. Florin pentru pontul legat de softul de convertire dar şi marmotei John pentru că mi-a share-uit biblioteca virtuală proprie) şi îmi voi dedica timp pentru a vi le oferi şi dvs. În plus îmi re-declar disponibilitatea pentru a vă oferi orice informaţii din domeniu, în măsura în care am cunoştinţe sau pot le pot accesa.
Just ask for it !
Atenţie însă : nu fac referate, proiecte de curs, de licenţă sau lucrări de dizertaţie. Nici moka, nici pe bani. Iar sfatul meu pentru cei ce apelează la astfel de tehnici este să nu o facă. E chestia aia cu „furat singur căciula”.
P.S. Imaginile ce însoţesc textul se pot mări făcând click pe ele

Câte puţin, despre nimic.

Se spune că Dumnezeu îi dă fiecăruia după suflet. Probabil că stau relativ bine la capitolul ăsta, din moment ce, de vreo trei zile încoace, zile în care sunt prins cu alte treburi, pe mare e linişte şi pace. Nici un eveniment major nu tulbură pacea acestui sfârşit de lună ceea ce, de altfel, e de bine. Mai curând m-apuc şi eu să scriu despre căpuşe sau să le port de grijă maneliştilor precum obositul ăla de Măruţă, decât să se întâmple cine ştie ce grozăvii. Ceva-ceva pe-acolo au mai fost dar sunt mărunţişuri gen eşuări, colizionări uşoare sau veşti de la capitolul „diverse”, care oricum vor face obiectul articolului de final de lună.
Aş fi putut să preiau şi să public topul primelor 10 porturi maritime pe 2011, dar aţi fi încercat probabil aceeaşi senzaţie nu tocmai să-i zicem, agreabilă, ca şi mine descoperind că opt dintre acestea sunt porturi chinezeşti, cu Shanghai-ul moţ de listă, plus Singapore (care-i cam tot un drac) pe locul 3 şi, singura „albitură” a clasamentului, Rotterdam, pe locul 4. Deja încep să ma întreb dacă bătrâna expresie „Să-i dăm Cezarului, ce-i al Cezarului” n-ar trebui înlocuită cu „Să-i dăm chinezului, ce-i al chinezului.”
Sau aş fi putut să retransmit invitaţia pe care cei de la Marine Insight mi-au trimis-o, de a mă înscrie la un curs de doi ani, la distanţă, de „Master of Business Administration (celebrul MBA) in Shipping and Logistics” ţinut de Lloyd’s Maritime Academy la Middlesex University din Londra, cu specificaţia, care m-a liniştit definitiv că, fără un „safety deposit” de 500 de lire, băieţii de acolo nici nu-şi suflecă mânecile să-ţi proceseze aplicaţia şi că, întregul program costă un fleac de 13.500 de lire. În plus chiar nu cunosc prea mulţi angajatori prin România care să facă diferenţa între o astfel de diplomă şi una eliberată de „Spiru Haret”, mai ales dacă posesorul acesteia din urmă posedă şi un arbore ginecologic genealogic ale cărui crengi stau să se rupă sub greutatea coaielor strămoşilor şi rudelor, mari, grele şi pârguite.
Sau aş fi putut să vă povestesc că mi-a trecut prin cap să îmi sun mama şi să o cert că s-a grăbit să mă aducă pe lume. Dac-ar mai fi aşteptat vreo 20 de ani, n-aş fi pierdut atâtea nopţi învăţând şi mi-aş fi dat şi eu examenele cum am văzut că se poartă la unele materii prin UMC, cu teste grilă date 2-3 zile acasă, spre-adâncă şi-nţeleaptă bifare a răspunsului corect.
Dar n-am făcut nimic din toate astea, în schimb pot anunţa că lucrez de zor la întocmirea unei biblioteci virtuale de specialitate. Din păcate, zecile de lucrări adunate până acum sunt PDF-uri şi, fiindcă nu am găsit nici un convertor mai de Doamne-ajută, (de altfel aici e şi chichiţa, nu poţi converti „curat” un PDF fără să laşi „urme” – e şi motivul pentru care justiţia SUA nu acceptă şi nu lucrează decât cu documente în acest format) nu am găsit deocamdată nici o opţiune satisfăcătoare pentru a le face publice pe blog. Dacă există şi careva o ştie, să-mi dea şi mie de ştire la „comentarii” sau să-mi de un mail. Dacă nu o să-i dau de cap, rămâne să-mi storc creierii pentru a găsi o soluţie, că e păcat să deţii o aşa comoară şi să o ţii la blat.
Cam atât pe ziua de azi pentru că, citând-o pe Scarlett O’Hara, „la urma-urmei, şi mâine e o zi” !
P.S. Dacă există totuşi norocoşi ai sorţii care-şi permit un MBA de clasă, puteţi face click pe imaginea din text pentru detalii.

Viaţa… într-un minut şi şase secunde…

… sau 873 de fotografii. Prea multe n-ar mai fi de spus. Regizorul Marcus Kotlhar a realizat acest spot publicitar utilizând nici mai mult nici mai puţin de 873 de fotografii alese şi aranjate cu migală pentru a ilustra întreg ciclul unei existenţe omeneşti. De menţionat ar mai fi doar faptul, deloc de neglijat, că realizarea filmuleţului a durat… şase luni de zile. Părerea mea este însă că a meritat !

MSC Divina- „debut” pe mare.

Astăzi, 28 mai, va pleca în croaziera inaugurală pasagerul „MSC Divina”, cea de-a treia navă din clasa „Fantasia” a celor de la MSC Cruises. Nava va părăsi portul Marsilia iar itinerariul acestei prime călătorii include porturile Veneţia- Bari- Katakolon- Izmir- Istanbul- Dubrovnik şi retur Veneţia.
Luxoasa navă a primit acest nume în cinstea celei care i-a folosit proiectantului drept muză şi care a fost ieri şi naşa de botez a navei, actriţa italiană Sofia Loren. La ceremonia botezului, amfitrion din partea constructorului francez a fost actorul Gerard Depardieu.Şi, ca să crape Mihaela Rădulescu de necaz, la eveniment a participat şi „zâna surprizelor”, Andreea Marin.
MSC Divina a costat aproximativ 700 de milioane de dolari iar construcţia ei a însumat 5 milioane de oră de muncă. Poate transporta 3502 pasageri, iar viteza maximă este de 23 de noduri. Echipajul navei însumează 840 de persoane.
Pentru această croazieră inaugurală, preţurile afişate de agenţiile de turism româneşti, cu îmbarcare din Veneţia se învârt undeva în jurul următoarelor sume : 800 de euro de persoană – pachet cabină interioară, 900 de euro cabină exterioară şi 1000 de euro de persoană- pachet cabină cu balcon. Preţul nu include taxele portuare cifrate la aproximativ 120 de euro de persoană.
Iată şi cum arată o ofertă completă :
Tariful include:
– cazare 7 nopţi la bordul navei de croazieră în funcţie de cabina aleasă
– bilet avion Bucureşti – Veneţia şi retur
– transfer aeroport- port- aeroport
– excursia „Topkapi Palace and Shopping” (aproximativ 4 ore)
– toate mesele la bordul navei inclusiv micul dejun, prânzul, ceaiul de după amiază, cina şi în anumite seri, o gustare sau bufet noaptea
– băuturile non alcoolice din timpul meselor principale ale zilei (doar la bufet) apa, ceai, lapte, cafea, suc
– un program bine planificat de activităţi în zilele petrecute în largul mării şi o mare varietate de oferte de divertisment seara
– petrecerea de bun venit oferită de căpitan
– seară de gală cu o cină specială
– utilizarea echipamentelor de gimnastică şi fitness
– participarea la activităţile de la bordul navei de croazieră (piscine, jacuzzi).
Tariful nu include:
– serviciile medicale
– articolele puse la vânzare în magazinele de la bord
– excursiile opţionale la ţărm
– accesul la centrul de înfrumuseţare şi Spa (tratamente şi servicii personalizate)
– băuturile alcoolice şi non alcoolice
– internetul
– asigurarea medicală
– service Charge-ul 6 Eur/zi/persoană
Urmăriţi un filmuleţ din timpul construcţiei navei :

Dacă de „prima” n-am prea avut parte, măcar „ultima” este pentru toţi !

Toate informaţiile primite prin media au condus la concluzia că programul „Prima casă” a fost, ca multe alte iniţiative lansate cu surle şi trâmbiţe în sprijinul amărăştenilor, un mare fâs.
Inspirat probabil din cântecele prohodului acestui program guvernamental, un afacerist braşovean a lansat un program mult mai practic, mai concret şi cu finalitate 100% sigură. Cu ajutor substanţial de la sistemul de sănătate publică (în care a început deja să se simtă mâna primelor generaţii de absolvenţi intraţi la medicină cu sfântul „5 şi ceva”) firma de sub la poalele Tâmpei nu duce lipsă de clienţi.
Singura deficienţă în derularea programului „Ultima casă”, deficienţă de care, însă, nu poate fi acuzat iniţiatorul acestuia, este lipsa feed-back-lui din partea beneficiarilor. Nu putem oferi astfel date despre confort, încălzire, calitatea apei sau alte facilităţi circumscrise coeficientului de mulţumire a participanţilor la program.
Dar, dacă ei nu se plâng, probabil că o fi de bine !
P.S. Iar numărul de înmatriculare al maşinii nu prea admite nici el comentarii, firma având şi de această dată ultimul cuvânt.

Şofer de autobuz sau conducător de şalupă ?

Rămâne să stabiliţi singuri după ce veţi viziona cele două scurte yutuburi de mai jos. Demn de este remarcat este şi faptul că, dacă ambele ciudăţenii sunt dotate pe lângă luminile necesare circulaţiei pe drumurile publice sunt corespunzător dotate şi cu luminile de navigaţie necesare, atât cele de catarg cât şi cele din borduri, la cel de-al doilea, cel canadian adicătelea, veţi observa la „pupa” şi echipamentul de salvare cerut de convenţiile internaţionale pentru o navă de pasageri de dimensiunile şi tonajul vehicolului respectiv : colaci şi chiar şi-o plută de salvare!

Yachturi : Premiile 2012

Dacă nu sunteţi politician de succes, nu sunteţi patron al unei firme abonate la contracte generoase cu statul şi nici nu faceţi parte din categoria afaceriştilor capabili să scoată din mânecă un as cu care să cumpăraţi companii profitabile mult sub preţul de piaţă al valorificării la fier vechi al acesteia (vezi Dinu Patriciu – Petromidia), şansele de a vă bucura vreodată de una din “bărcuţele” de mai jos sunt egale, sau poate mai mici ca acelea ale economiei româneşti de-a o depăşi pe cea chineză. Totuşi, măcar la modul “vizual” putem admira şi noi bijuteriile industriei din domeniu. Oricum, ca să mai îndulcesc puţin amarul comentariilor răutăcioase la care firea umană, păcătoasă, v-ar putea impinge, vă reamintesc că yachtul care a câştigat anul trecut titlul de “cel mai inovator” şi mai cu moţ “across the seven seas” s-a… scufundat, aşa cum am scris la vremea respectivă, aici. Să trecem dar, în răpăit de tobe, la premiile pe 2012. Aşadar :

Categoria yachturi cu motor :
1. Yachtul anului 2012 : M/Y Tango
Lungime 77,70 metri, lăţime 12,2, viteză maximă 21 de noduri, 4 motoare Rolls Royce, are pe el tot ceea ce imaginaţia omului poate atinge în materie de facilităţi si confort aşa că n-am să vă mai plictisesc cu ele.

2. Yachturi de 3.000 de tone (gross tonnage) şi peste : M/Y Serene
Deţinut de Yuri Scheffler, om de afaceri moscovit, CEO al firmei “Soyuzplodimport” (deţinător printre altele al brandului vodcii Stolichnaya), “Serene” este unicul new-entry al anului la această categorie astfel că ar fi fost culmea să iasă pe locul 2. Costă 330 de milioane de dolari şi dispune printre altele de două heliporturi plus un hangar aferent. La categoria : “Hai mai dă-o-n mă-sa !” se include un bazin cu apă de mare situat în “camera Nemo” despărţit de mediul marin doar de pereţi de sticlă, înotătorii putând astfel admira în voie creaturile acvatice- cum ar fi rechinii, suficient de curioşi pentru a se apropia de “ambarcaţiune”. Pentru a întări latura ostentativă, juriul a mai punctat şi vopseaua cameleon care, funcţie de momentul zilei şi razele solare, variază de la turcoaz la neon. Lungime 133,90 metri, lăţime 18, 5, viteză de croazieră 15 noduri, ceea ce, dacă e să mă întrebaţi pe mine, e cam puţin. Dar, de… strugurii sunt acri !

3. Yachturi între 1.300 GT şi 2.999 GT : M/Y Tango
Este cel care a obţinut şi titlul de “Motoryachtul” anului ceea ce mă face să cred că proprietarul lui a şpăguit juriul.

4. Premiul special al juriului, categoria “Design interior” : M/Y Numptia
Descrierile vorbesc de interioare somptuoase cu covoare orientale, lifturi de sticlă şi mobilier de-ţi pică freza dar eu pe astfel de aspecte nu pun prea mare preţ. Nu lipsesc piscinele, o punte Spa completă incluzând o baie turcească şi saună cu roci vulcanice precum şi o platforma heliport “touch & go”. Lungime 70,0 metri, lăţime 43,3, viteză maximă 18,6 noduri.

5. Yachturi între 500 şi 1.299 GT : M/Y Kaiser
Identitatea proprietarului nu a fost dezvăluită totuşi, este specificată dorinţa acestuia ca încă din faşă, yachtul să beneficieze de toată priceperea ingineriei germane al cărei fan declarat este. Interioarul respectă la detaliu pe cel al navelor germane din primul război mondial iar uniforma echipajului nu putea face rabat de la moft. Lungime 60,0 metri, lăţime 10,7, viteză maximă 16 noduri.

6. Yachturi de până în 500 tone gross : M/Y Helix
Faţă de ce am văzut mai sus, acest “amărăştean” se poate lăuda peste suratele sale, cu 4 punţi şi o dispunere mai inteligentă a comenzii şi a cabinelor musafirilor pe puntea principală faţă de clasa de serie F45 Vantage a celor de la “Feadship’s”. Pereţi îmbrăcaţi în mahon negru şi “vrăjeli” Art Deco sunt alte fleacuri cu care juriul şi-a justificat alegerea. Lungime 44,65 metri, lăţime (doar, sic!) 9,2 şi o viteză de croazieră demnă de un cargou turcesc mai “spălat” : 14 noduri.

7. Categoria yacturi în trei punţi : M/Y Satori
Situat tot sub 500 GT, deci tot vrednic de milă (dacă tot e să facem haz ca ofticaţii), Satori a fost clasificat în seria yachturilor pe care v-aţi aştepta mai degrabă să le vedeţi într-una din seriile James Bond decât prin portul Tomis. Se mai spune c-ar fi ultrasofisticat, plin de ecrane LED de dimensiuni nesimţite iar materialele folosite la interior sunt catalogate ca exotice : cristale, paladiu, onixuri şi alte cele. Surprinde plăcut viteza maximă : 24 de noduri. Lungime 50 de metri, lăţime 9.

8. Categoria două punţi : M/Y Shooting Star
Juriul a fost de această dată impresionat de excelenta vizibilitate dar şi de faptul că, deşi cam înghesuit, yachtul oferă totuşi un grad sporit de intimitate proprietarului şi invitaţilor acestuia, în situaţia în care aceştia ar dori, spre exemplu, să-şi manifeste sentimentele la modul sălbatic (dacă-nţelegeţi unde bat), fără a fi percepuţi şi catalogaţi greşit de către echipaj. Electronică de ambient “Bang and Olufsen”, ca să fie clar. Corpul din fibră şi cele două motoare de 4750 de căluţi fiecare duc viteza yachtului către o valoare confirmată de 47,8 noduri. La pupa există şi un “garaj” pentru o şalupiţă de 3,5 metri din clasa “Williams Jet Tender”. Lungime 38,0 metri, lăţime 7,5, cost aproximativ 23,68 milioane dolari.

Mai era unul, la o categorie introdusă în clasament probabil din milă, dar chiar nu m-a impresionat aşa că nu-l mai bag în seamă. Oricum, am acumulat o doză suficientă de frustrare cât să-mi ajungă măcar până la Crăciun. Premiile conţin şi secţiunea yachturilor cu vele, cu proprietari ceva mai pământeni cărora nu le e frică să-şi biciuiască obrazul cu vânturile aspre şi nici să-şi ude cururile cu apa sărată a mării dar, despre ele în altă zi, în care soţia să nu-mi încarce programul şi cu nimicuri lumeşti, prozaice, cum ar fi mersul la piaţă.
Pentru ca oftica să fie completă, nu uitaţi că imaginile pot fi mărite făcând click pe ele !

Cum poţi deveni pirat

Cum „meseria” de pirat este, din cele mai vechi timpuri, una din cele mai profitabile din lume, a fost lansat de curând un ghid simplu care te transformă peste noapte dintr-o persoană obişnuită, cu o activitate anostă şi lipsită de perspective, într-un aventurier ce-şi trăieşte cu intensitate fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima.
Cu un minim efort şi fără investiţii majore, urmând cei patru paşi ai ghidului nu cred să aveţi şanse în a fi cooptat de somalezi, dar, de un rol de figuraţie într-o nouă serie a „Piraţilor din Caraibe” vă puteţi lipi. Atenţie însă la faptul că nu doar transformarea fizică aduce succesul ci este nevoie şi de o schimbare la nivelul comportamental şi al atitudinii. Cum însă, pentru aceasta din urmă, suntem în plină campanie electorală, aveţi slavă Domnului de unde să va inspiraţi.Piraţi mai destoinici ca ăştia, rar mai găseşti !
Înainte de a trece la treabă citiţi cu luare-aminte avertizările. Sunt de folos

Cele mai tari 24 de website-uri cu oferte de angajare

„Marine Insight” a publicat cu ceva vreme în urmă, dar, din viteză şi nebăgare de seamă am descoperit-o abia astăzi, o lista cuprinzând 23 de site-uri web specializate în recrutarea şi plasarea forţei de muncă pentru navigatori. Nu am şi nici nu prea văd cum aş putea obţine referinţe despre aceste site-uri, dar, în lipsă de altceva, puteţi intra pe ele şi consulta ofertele puse la bătaie.
Cert e că, la o primă strigare, trei dintre ele au răspuns absent la apel astfel că au rămas doar 20 pe care puteţi click pentru a le accesa.
Ulterior voi adăuga aceste site-uri şi pe pagina cu oferte de angajare.
Deci :
1. Maritime Connector
2. Job 2 Sea
3. Ship Talk Jobs
4. Find a Mariner
5. VacanSeas
6. Job Ships
7. Maritime Jobs 4 You
8. VCrew
9. Seafarer Jobs
10. Sea Job
11. Marine Jobs
12. Jobs at Sea
13. Job on Yachts
14. Offshore Jobs Online
15. Water Crew
16. Cruise Careers
17. Seaman Website
18. Maritime Career
19. Sea Job Hunt
20. Maritime Employment

Pizza delivery !

Despre eşuarea trawlerului japonez „Eihatsu Maru” v-am povestit aici. De la data la care am scris acel material, nava a fost dezeşuată şi a „părăsit” plaja Clifton din Cape Town. Momentul a fost însă exploatat cu umor de o agenţie locală de publicitate iar reclama rezultată a fost considerată de către cei de la „gCaptain” ca fiind un al doilea „eveniment video al săptămânii”. Şi pe bună dreptate, aş spune, dat fiind faptul că puţină bună dispoziţie, la început de săptămână nu strică nimănui.

Agenţii de crewing autorizate

În urmă cu o săptămână, mai exact pe 7 mai 2012, Autoritatea Navală Română a reactualizat lista agenţiilor de crewing ce au obţinut autorizare din partea acestei instituţii pentru a desfăşura activităţi de recrutare şi plasare a personalului navigant. Vă prezentăm mai jos listele ce cuprind aceste agenţii (click pe fiecare pentru a mari imaginea):

Din ciclul “Davai ceas”…

Fiindcă e sâmbătă…
La o întâlnire între cei mai importanţi şefi de stat şi de guverne ai planetei. Barack Obama scoate din buzunar un ceas model retro şi se uită plictisit la el.
– Frumos ceas, îl complimentează David Cameron
Obama deschide capacul şi îi arată inscripţia din interior : “Pentru Barack Obama din partea Reginei Elisabeta a II-a”.
– Nici nu am apucat să-i mulţumesc reginei pentru el, îşi aminteşte, jenat, preşedintele american
– Vă mărturisesc că nici eu nu am găsit timp pentru a vă mulţumi pentru cadoul dumneavoastră, spune Cameron şi scoate şi el din buzunar un ceas inscripţionat
“Pentru David Cameron de la preşedintele Barack Obama”
– Nu vă mai jenaţi băieţi, intervine în discuţie şi Putin. Nici eu n-am mulţumit pentru al meu deşi timp aş fi avut, şi scoate din buzunar un ceas de aur ce avea scris pe capac : “Pentru Carol I de la I.C. Brătianu”.

Pe baterii în jurul lumii

Tot ieri, 4 mai, ambarcaţiunea alimentată excusiv din conversia energiei solare, „Turanor Planet Solar”, a încheiat ocolul pământului , expediţie în care a pornit pe data de 27 septembrie 2010. Navigând pe o distanţă de aproximativ 60.000 de kilometri ce a inclus în întregime „seven seas”-ul (idiom folosit pentru a defini toate oceanele planetei), ambarcaţiunea s-a reîntors în portul Monaco, stabilind totodată şi un record oficializat de „Guiness Book” constând în cea mai rapidă traversare a Atlanticului a unei nave de acest tip.

S-a întâmplat pe o plajă în Brazilia

Primit pe e-mail

http://elcomercio.pe/player/1384898

Fotografie de botez

Primită pe e-mail…

Reprezentare “artistică” a pirateriei somaleze

Dacă până acum aţi citit tot felul de articole şi statistici despre “activitatea” piraţilor somalezi, majoritatea au păcătuit prin tonul plat, sec, oarecum sobru. Cu siguranţă nu aţi întâlnit până acum o abordare şi o prezentare atât de inedită a acestei probleme cum este cea oferită de TravelInsurance.org.
Luaţi de analizaţi.

Titanic, 100 de ani

Am trecut cu bine şi peste comemorarea a 100 de ani de la tragedia “Titanicului”. Cu surle şi trâmbiţe, presa de pretutindeni a prezentat cum s-a priceput mai bine atât ceea ce s-a petrecut în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912 cât şi evenimentele comemorative organizate. La noi, presa, ca de obicei, nu prea s-a priceput. Dacă au în agende numerele a tot felul de specialişti şi analişti pe care-i sună ori de câte ori se întâmplă ceva pe felia lor, atât presa scrisă cât şi audio-vizualul par să nu aibă habar că avem suficienţi oameni extraordinar de bine pregătiţi în domeniul navigaţiei care pot exprima un punct competent de vedere în aşa fel încât să nu avem de-a face cu gafe gen : “Nava de pasageri “Balmoral” va reface cu fidelitate drumul făcut cu 100 de ani în urmă de Titanic.” (Realitatea TV). Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, “Balmoral” se afla acum la 4000 de metri adâncime. Un singur lucru mi-a atras atenţia : sunat într-o disperare, probabil din sfert în sfert de oră, de toate televiziunile, “milionarul Corneliu Tăbăcaru”, cel care a cumparat bilet pentru această croazieră comemorativă în “cea mai scumpă şi mai luxoasă cabină de la bord” (iarăşi aiurea ! Antenele, de data asta care au si confundat “metrii” cu “picioarele” plasând astfel epava la o adâncime atinsă doar în Groapa Marianelor) a avut un discurs de bun simţ care a inclus şi-un strop de poezie (“acest ocean pe cat de frumos, pe-atat de nemernic cateodata.”). Nu-l cunosc pe domnul Tăbăcaru, a fost prima dată când am auzit de el dar, calitatea şi acurateţea informaţiilor şi faptul că a ţinut să se amestece modest şi oarecum anonim în masa participanţilor la croazieră, mă face să sper că este unul din puţinii care şi-au construit afacerile onest şi cu inteligenţă. Ca exerciţiu de imaginaţie, plasaţi-i de Becali sau Borcea la bordul “Balmoralului” şi, preţ de o clipă, atât cât să nu vi se aplece, “vizualizaţi-le” dialogul cu presa. Brrrrrr…Naşpa rău, aşa-i ?
Revenind la Titanic, apreciez atitudinea gCaptain care s-a limitat la a alcătui un top a 10 link-uri ce tratează subiectul cât şi a shipwreckguy care, pe bună dreptate a evidenţiat că drama Titanicului nu se situează, din punct de vedere al gravităţii şi numărului victimelor, nici măcar în primele 5. Diferenţa de “tratament” s-a construit însă atât pe fiţele ante-dezastru ale constructorului şi armatorului pachebotului, cât şi pe faptul că este îndeobşte cunoscut că altfel se îneacă un om care are în buzunar un bilet la clasa “lux”, comparativ cu unul din cei 4341 de amărăşteni filipinezi care şi-au găsit sfârşitul în drama ferry-boat-ului “Dona Paz”, în decembrie 1987.
Topul celor 10 linkuri conform gCaptain este acesta :
1. National Geographic: Unseen Titanic Photos
2. NOAA: R.M.S. Titanic, 100 Years Later
3. Woods Hole Oceanographic Institution: The Quest to Map Titanic
4. Google Earth: Titanic Google Earth Tour
5. The Big Picture: Titanic at 100 Years
6. IMO: 100 Years After the Titanic
7. Titanic Stories: Official Website of The Titanic and it’s Home in Belfast, N. Ireland
8. National Museums Northern Ireland: Titanic The Exhibition
9. History Channel: Titanic by The Numbers Infographic
10. White Star Line: An In-depth Examination of the Ships of the Legendary White Star Line
Menţiuni:
• National Geographic: Titanic 100 Years
• RMS Titanic, Inc: RMSTitanic.net
• NPR: Titanic, Voyage to the Past
• PBS: Saving the Titanic
Personal, pentru concizie prefer „Remembering Titanic”, in doua parti pe care vi le ofer mai jos, iar despre tragediile maritime ce au depăşit ca amploare drama Titanicului, am mai pomenit şi eu, aici, cu linkul catre World’s Worst Passenger Ship Disaters.

Atenţie la OUĂ !!!

Ou înroşit / Miel rumenit/ Colesterol mărit/ Paşte Fericit !

Fiind capul unei familii alcătuita mai puţin “după chipul” dar întrutoate “după asemănarea” mea- adică zăpăciţi, toate noţiunile astea ce ţin de atenta programare a evenimentelor, de o orânduială firească a lucrurilor, ne sunt străine. Umblând mai tot timpul cu capul în nori nu prea ai cum să fii cu băgare de seamă la rutina pragmaticilor astfel că, în preajma fiecărei sărbători, la noi toate se fac pe sfânta ultimă sută de metri. Aşa că mâine n-o să-mi văd capul dintre ouă (la alt mod decât i-a fost dat directorului APC să experimenteze) droburi, ciorbe şi fripturi. Am reuşit să-i scot nevesti-mii sarmalele din cap şi sper să trec cu bine peste noaptea asta. Spun asta pentru că, în cele mai multe cazuri la noi nu se aplică învăţătura conform căreia “noaptea e un sfetnic bun” ci mai degrabă “noaptea e un sfetnic aiurit”, de multe ori prima frază pe care o aud dimineaţa din gura soţiei fiind : “M-am gândit că ar fi mai bine dacă…” şi de aici urmează o cruntă răsturnare de situaţie, o schimbare haotică a planurilor- anterior semnate, ştampilate şi parafate. Un spion în familia noastră şi-ar lua câmpii şi ar pleca buimac şi lovit fix în moalele capului pentru că suntem definiţia imprevizibilităţii.
Toata polologhia de mai sus are un singur scop, acela de a-mi scuza absenţa de mâine din “cuşca” lui Azorel. Şi poimâine, când cu siguranţă voi zace blestemându-mi neputinţa de a înţelege, după atâţia şi atâţia ani, care e sensul cumpătării şi ce vrea ea de la noi.
Aşa că ne pupăm astăzi, dorindu-vă ca sărbătoarea Învierii Domnului să vă găsească sănătoşi şi să vă aducă vouă, prietenilor, amicilor, cunoscuţilor şi în egală măsură celor care nu mă cunosc, bucurie, fericire şi Lumină în case şi în suflete. Cum însă mi-am făcut un obicei de a face urări în mod diferenţiat şi discriminatoriu, voi da iar cu bâta-n baltă, urându-vă să aveţi parte de tot binele din lume în aceeaşi masura în care şi voi sunteţi, sau măcar v-aţi propus să fiţi de mâine, un om care emana cu discernământ bunătate, bucurie,corectitudine şi bun simţ celor care vă înconjoară. Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pariu că asta n-o ştiaţi !

Babordul la plecare / Tribordul la întoarcere acasă , traducere din „Port Out/ Starboard Home” cu acronimul POSH, inscripţionat pe biletele de clasa I ale companiei „Peninsular and Oriental Steam Navigation” , este dat de presa engleză drept „muza” ce a stat la baza alegerii numelui de scenă a uneia din componentele „Spice Girls” adecătelea Posh Spice- actuala doamnă Victoria Beckham. Compania amintită a fost celebră la mijlocul secolului al IX-lea pentru călătoriile pe care navele sale le efectuau între India şi Anglia iar luxul suprem era dat de cabinele aflate la răcoare, în bordul din bătaia brizei. Deci la plecare din India în babord iar la întoarcere, în bordul opus.
Intrata într-un con de umbră, atât datorită destrămării grupului cât şi căsătoriei cu David Beckham, fotbalistul pensionar care mai dă cu piciorul în minge doar prin reclame la chiloţi, Victoria rămâne totuşi în memoria colectivă şi datorită ingredientului miraculos cu care şi-a tratat acneea juvenilă ce a chinuit-o câţiva ani buni la pubertate : găinaţul de privighetoare.

Vrem şi noi din asta la vapor !!!

Deşi s-ar mai putea lucra puţin, atât la partea fizică a coechipierei cât şi la vestimentaţie ( ar fi necesară măcar o variantă topless, deşi e loc şi de mai mult – asta ca să nu mai vorbim de ce furori ar face o un soft de custom al “creaturii”) , invenţia ar putea fi cu succes implementată şi în domeniul navigaţiei maritime cu rezultate, cred eu, de-a dreptul spectaculoase. Varianta masculină este din start exclusa.

La mulţi ani !

Şi pentru ca mâine sunt Floriile, profit de ocazie pentru a le dori tot binele din lume celor ce-şi vor sărbători onomastica !

Noutăţi de la Google : Gmail Tap – reparaţie morală acordată radiotelegrafiştilor

Acuzaţi (adeseori) pe nedrept că prea umblă cu limba prin urechile comandanţilor după ce-şi exersau abilităţile acustice prin preajma celorlalţi membri ai echipajelor, ofiţerii radiotelegrafişti sunt deja istorie după ce “munca” lor a fost preluată de către puntiştii purtători de GOC-uri. Radiogramele bătute zdravăn, doar doar s-o mai stoarce ceva culoare din indigourile folosite de sute şi sute de ori au fost şi ele înlocuite de e-mailuri, SMS-uri, Skype-uri sau alte bazaconii. Nevestele pot acum să nască liniştite : vestea despre eveniment nu mai trece prin mâinile tuturor obligându-te ca după masa de seară să îmbeţi minim trei sferturi de vapor, ci îţi apare, anonimă şi lipsită de glorie ca un coş pe fesa stângă, pe ecranul laptopului sau al telefonului mobil. Doar că, celebrei tastaturi QWERTY, lansată tocmai în 1874, i se reproşează de ceva vreme o oarecare inadaptabilitate la viteza cu care se mişca lucrurile în industria IT şi cea a comunicaţiilor. Toate încercările, atât la nivel de facelift cât şi de substanţă, softeristic carevasăzică, au fost anterior sortite eşecului până mai de curând când un stră-stră nepot a venit cu o idee revoluţionară introdusă în telecomunicaţii şi de stră-stră bunicul său, pe la mijlocul anului 1830. Pe ambii îi cheamă Morse iar ideea lor “păcătuieşte” prin genialitatea simplităţii : înlocuirea celor 26 de semne grafice cu cele două banale “punct” şi “linie”. Implementată pentru Android şi iOS, Gmail Tap te transformă astfel în propriul tău radiotelegrafist, cu condiţia să “buchiseşti” alfabetul numit, cum altfel, Morse.

Perseverenţa este întotdeauna răsplătită !

Unul dintre site-urile pe care intru, din an în Paşte, este şi “binnenvaartlog.com”. De ce intru atât de rar, e foarte simplu : limba în care sunt transmise informaţiile de pe acest site, recte olandeza, este pentru mine cu-adevărat o limbă străină. Intru însă, mânat de-acelaşi imbold care-l face şi pe Vanghelie să deschidă o carte : mă uit la poze. Iar curiozitatea de-a dreptul masochistă cu care încerc să parcurg şi textele care însoţesc fotografiile mi-a fost, după aproape un an, răsplătită : am descoperit, în viaţă, o navă româneasca despre care nu mai ştiam nimic – Baziaş 7 !
Iată deci, după aproape 20 de ani de la construcţie, cum arată o navă “made in Romania” (a fost construită la Galaţi, deşi la vremea aceea şantierul nu se numea “Damen” aşa cum insinuează olandezii), botezată acum “Hansaland” şi aflată în proprietatea”Imperial Shipping” , London, U.K.

Proiecte care merită a fi promovate

Pentru ei care şi-au dorit să viziteze marile muzee ale lumii, dar nu au dispus, (până acum, sperăm noi), de banii necesari, există acum www.googleartproject.com.
Munca a implicat fotografierea la rezoluţie foarte mare a lucrărilor de artă şi realizarea de colaje fotografice din mii de fotografii, dar rezultatul merită cu prisosinţă. De asemenea, acest proiect a dezvoltat şi un tur virtual de 360 de grade a diferitelor galerii individuale, folosind tehnologie Street View pentru interioare: http://www.googleartproject.com/museums/altesnational

“Love Boat” a ajuns la fier vechi

Nava de pasageri “Pacific” (171 metri lungime) a fost vândută şi urmează să fie dezmembrată şi transformată într-un morman de fiare vechi, în Turcia. Construită în 1971 nava a devenit celebră în întreaga lume ca “scenă” a sitcomului “Love Boat” care s-a filmat la bordul ei între anii 1977 şi 1986, perioadă în care se afla în proprietatea companiei “Princess Cruises”. În 2002 a fost vândută şi rebotezată “Pacific”.

La Mulţi Ani !

Tuturor mamelor, soţiilor, fiicelor, prietenelor şi femeilor din vieţile noastre, din partea noastra şi a dvs., de oriunde vă veţi afla.