Top “Ze List” sau cum să-ţi dea cu virgulă când iei pulsul unui mort !
După ce o vreme, în tinereţe, am cochetat cu presa scrisă, am decis că sosise vremea să mă apuc de o muncă cinstită. Şi am renunţat la presă după ce în prealabil am am “încercat” mai multe publicaţii în care am căutat o linie, un set de valori şi o atmosferă cât de apropiată de ideea mea de a face presă. Nu am găsit. Nu spun că nu există, spun doar că eu nu am găsit. Şi nu e “stilul” meu de a scrie după chipul şi asemănarea vreunui patron atoateştiutor, ocolind cu grijă jaloanele aşternute în cale de “politica” editorială dictată de interesele de moment ale unei mangafale care a decis ca din sutele de milioane făcute aşa cum se fac majoritatea averilor în România, să aloce o sumă şi întreţinerii unei fiţuici care să-i cânte dezacordat în strună şi să-i reamintească în fiecare dimineaţă cât de frumos şi de deştept e el.
Aşa că acum muncesc cinstit. Cum însă, ca şi în cazul fumătorilor care, deşi se lasă, rămân fumători pe viaţă şi e de ajuns un singur fum tras pe principiul “numai ăsta că, ce rău poate să-mi facă”, m-au furnicat în dese rânduri degetele atunci când mutam un pix de colo până dincolo. Şi m-a atras ideea asta a blogului doar că, am realizat că e o intreprindere destul de îndrăzneaţă şi, oarecum, riscantă. Eşti tu cu tine însuţi şi nu poţi cere ajutorul colegilor atunci când nu ai subiecte, nu ai idei sau pur şi simplu nu ai chef. “Singurătatea” asta are însă şi o parte bună : nu ai colegi dar nici şef de secţie, secretar general de redacţie, redactor şef şi, cu atât mai puţin, patron,recte mogul! După mai multe ezitări am pus pe hârtie un plan, am obţinut aprobare pentru el ( de la mine, bineînţeles !), m-am familiarizat cât de cât cu partea tehnică a editării (majoritatea termenilor şi practicilor fiindu-mi străine ; în parte, în unele “chestiuni” îmi prind şi-acum urechile) şi m-am lansat pe orbită.
Nu am avut aşteptări foarte mari, nu mă aşteptam să sparg norii, blogurile pe care le urmăream (şi le mai urmăresc încă) aparţinând unor oameni extrem de talentaţi la nivelul cărora nu voi ajunge nici în zece vieţi dar mi-am zis că nici prostul satului nu o să fiu, putând dedica măcar timp şi pasiune. Cum competiţia este un factor extrem de motivant pentru mine, m-am gândit că e bine să am repere. Să ştiu unde mă aflu, să pot analiza ce a fost bine sau ce nu, să încerc în urma analizei să fac lucrurile mai bine. Fac parte dintre cei care caută cu disperare nuanţa constructivă a criticilor dar nu-mi neg nici apartenenţa la grupul celor care, asemenea găinilor după ce s-au ouat, simt nevoia să-şi facă publică “izbânda” cerşind aprecieri. Am decis astfel să înscriu blogul pe un site de monitorizare a blogosferei în ideea de a avea un reper, un far călăuzitor la care să mă raportez, cu ajutorul căruia să-mi pot determina poziţia şi faţă de care să-mi pot calcula drumul şi următoarele mişcări.
Singurul care mi-a părut a face treaba asta temeinic şi constant a fost “Ze List”. Am avut, mărturisesc, încă de la început oareş’ce îndoieli, după ce am urmărit o perioadă fluctuaţiile poziţiei în topul întocmit de acest site, blogului Simonei Tache, un blog pe care îl citesc şi care îmi e tare drag. Poziţia blogului Simonei nu părea să reflecte realitatea, aşa cum o simţeam eu, “din teren”. Mai exact atunci când mă aşteptam ca blogul ei să salte 10 poziţii în top el scădea 6 iar când mă aşteptam să scadă, se ridica. M-am gândit atunci că aşa o fi treaba, acolo, la vârf. Şi mi-am zis că topul în cauză se face probabil în baza unui algoritm care conţine şi alte variabile pe care eu, doar în calitate de cititor constant, nu am cum să le cunosc sau întrebuinţez. Şi am decis să dau credit celor de la “Ze List” care, conform propriilor afirmaţii, monitorizează 99% din cele 63.000 de bloguri !
Reiau, întărind că niciodată, dar absolut niciodată nu m-am considerat a fi acel Mesia pe care-l aştepta blogosfera pentru a-l cocoţa moţ peste munca, în unele cazuri de ani buni, şi talentul, de multe ori enervant de evident al unor bloggeri. Cu atât mai mult cu cât sunt “patronul” unui blog de nişă care se adresează unui public format din maxim 100.000 de cititori. Am acceptat astfel clasarea în primul top de după “monitorizare” pe poziţia 63.801, în spatele meu aflându-se la acel moment conform “Ze List”, doar 0,03% din totalul bloggerilor. Chestia în sine m-a motivat. M-a înrăit, în sensul bun al cuvântului. Am “tras” mai tare decât îmi impusesem , am fost mai atent la ceea ce scriu şi la cât scriu, am căutat să impun blogul şi prin promovare mai mult sau mai puţin forţată, convins fiind că strădaniile mele mă vor salta, puţin câte puţin pe un loc mai onorabil. Astăzi dimineaţă însă, după două luni de la înscriere, am deschis “Ze List”-ul şi m-am regăsit pe poziţia 63.803, după ce pe tot parcursul acestor 5-6 săptămâni de “monitorizare” m-am situat tot cam pe-acolo, prin zona lui 63.000. Convins că, “Something is rotten in Denmark” şi nu are cum să fie dracul atât de negru, am luat câteva bloguri (nu mai mult de 20) la întâmplare, să văd ce fac alţii bine şi eu nu.
Iată ce am aflat :
– pe poziţia 5022 ( ieri când m-am uitat eu se afla pe poziţia 4999, pe pagina 100 dintr-un total de 1278 de pagini) se afla blogul “Ateistul.com”. Activitatea lui pe 2012 constă într-o fotografie (care nu-i aparţine) sub care se află fix 3 (trei) cuvinte, publicată pe 13 martie. Atât. De-a lungul întreg anului 2011, pe blog au apărut 2 (două) articole care au atras 2 ( două) comentarii, câte unul de fiecare ca să nu se certe. Totalul articolelor publicate pe blog, din 2008 de la apariţie, este de 137, număr a cărui jumătate am depăşit-o în doar două luni;
– pe pagina 200, poziţia 9992, se afla tot ieri blogul “Our-vintage.blogspot.com” al cărui ultim post datează din 1 martie 2010 ! Deci, cu vreo doi anişori în urmă. De menţionat este şi faptul că respectivul material este şi unicul din anul 2010, un an destul de prost şi pentru agricultură, dealtfel. Conform topului publicat astăzi, în ultima săptămână acest blog a înregistrat o creştere comparativ cu săptămâna trecută şi a avansat 6 poziţii, până pe locul 9986, puţin faţă de săptămâna anterioară când înregistrase un salt de 1734 ( !!! ) de poziţii.
– pe pagina 300, la poziţia 14997, se afla blogul cu cea mai semnificativă creştere de pe întreaga pagină : cu un salt de nici mai mult nici mai puţin de 2439 de poziţii înregistrat în săptămâna 13-20 martie, blogul aparţine regretatului Adrian Păunescu şi are ultima postare datată 23 iulie 2009. În plus pare atacat şi de un mic virus informatic.
– Pe pagina 400, pe poziţia 20.000 a topului, în creştere cu 32 de poziţii faţă de săptămâna anterioară se afla blogul “dorojan.blogspot.com”, blog pe care NU A FOST PUBLICAT NICIODATA, NIMIC !
În acest moment al “studiului” m-am declarat edificat. Şi-aş da o căutare pe net să văd cum mă pot dezafilia de la aceşti bravi “monitorizanţi”. Dar aşa o lehamite mă încearcă de nici măcar cu-aşa minim efort nu vreau să- gratulez. Dacă tot mă “monitorizează”, să citească ce-am scris aici şi să pună ei mâna să mă scoată ! Je m’en fous/fiche !