Arhiva
S-a întâmplat pe o plajă în Brazilia
Primit pe e-mail
Ultimul cartuş. Scenariul şi regia, Aurelian Andrei Popa
Îmi doresc ca asta să fie ultima oară când scriu despre greva de la Administraţia Porturilor. Mulţi dintre cititorii mei nu sunt prinşi în problemă şi nu cred să fie prea interesaţi sau să priceapă mare lucru din ea. Nu pot însă să trec cu vederea ultima “găselniţă a (încă) actualului Consiliu de Administraţie. Bine, între timp a căzut Guvernul şi lucrurile capătă o cu totul şi cu totul altă turnură. Înainte de a afla că opoziţia tocmai ce le-a administrat un şut în boaşe, pedelisto-uneperistul (cu accent pe ultima silabă) Popa şi ai lui hotărâseră următoarele (vezi “Cuget Liber”) : Ambroziu Duma preia sarcinile directorului general, dar Andrei Popa rămâne şeful CNAPMC !
Şi citez : “Mihai Gheorghiade, directorul general adjunct al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, a infirmat zvonurile care circulă în rândul operatorilor şi al sindicatelor portuare, conform cărora ministrul transporturilor Alexandru Nazare l-ar fi demis pe Andrei Aurelian Popa din funcţia de director general.
„Informaţia nu este adevărată – a declarat acesta, pentru cotidianul „Cuget Liber”. Ce vă pot spune este că întrunit în şedinţă extraordinară, consiliul de administraţie a decis că, întrucât domnul Andrei Aurelian Popa nu îşi poate îndeplini prerogativele de director general, acestea vor fi încredinţate domnului director Ambroziu Duma. […] În schimb, Andrei Aurelian Popa rămâne în funcţiile de director general şi de preşedinte al consiliului de administraţie.”
Mi-am făcut Sfânta Cruce de trei ori, mi-am pus picioarele într-un lighean cu apă rece şi-am încercat să pătrund „înţelepciunea” acestei decizii şi mi-a iesit o poveste pe care am tradus-o cam aşa :
Te cheamă Nelu X. Eşti la a patra căsnicie după ce anterioarele trei au fost nişte dezastre din care-a trebuit s-o tai cu coada-ntre picioare. Dar nici cu asta nu ţi-a ieşit pasienţa. Nevasta-i bunăăăăă…, bună rău ! de-ţi plouă-n gură, dar are o turmă de plozi făcuţi în timp cu alţi bărbaţi. Şi plozii ăştia, fir-ar ei să fie, nu te mai vor. Te-au prins ciordind din casă şi nici nu le place cum te porţi cu mama lor. Zic că eşti mitocan, ca o faultezi şi-i tragi şuturi în coloană pe unde-o prinzi. Şi ti-au pus în vedere să te cari. Da’ tu n-ai chef. Şi atunci tu, Nelu X., hotărăşti fix aşa : îl chemi de Gică Y. Şi-i spui că, începând cu seara aia. îi cedezi dreptul de “folosinţă” al nevestei. Să-i facă el ce vrea, de câte ori vrea. Lu’ ăla mic – să-i şteargă mucii, pe cel mijlociu să-l ajute la teme iar lu’ ăla mare să-i dea bani de ţigări (atenţie, asta-i adâncă !). Să facă piaţa, să bată covorul şi să ducă gunoiul. Da’ casa, nuuuuu… casa-ţi rămâne ţie că în acte tot tu rămâi de soţ. Şi dacă muşchii tăi or vrea să dea de “gift” plasma din dormitor lu’ unu’ de-ai tu obligaţii la el ori să vândă din mobilă sau sa închirieze, moca, la nişte “frenzy” o cameră sau două, nimeni n-are a zice “pâs”. Că tu eşti capu’ la familie şi ce zici tu e literă de lege.
Am înţeles bine, sau ce ?
NIMENI NU A FOST RĂNIT PE “GERD MAERSK” !
Uitându-mă în dimineaţa aceasta pe panoul de administrare al blogului am constatat ca cea mai accesată postare a zilei de ieri este cea referitoare la portcontainerul “Gerd Maersk” şi la presupul accident care ar fi avut loc la bordul lui. Cu certitudine există cel puţin o persoană extrem de îngrijorată de soarta unuia dintre membrii echipajului. De aceea, cred că este de datoria mea să vin şi în dimineaţa aceasta cu veşti. Am revăzut site-urile şi blogurile specializate, am luat din nou legătura cu cei cu care colaborez şi pot afirma cu certitudine că la bordul acestei nave nu a avut loc nici un eveniment de natură a produce un accident de muncă. Pe toate mijloacele de informare apare aceeaşi formulare care încheie de obicei acest fel de relatări: “No injuries, damages ori pollution reported”.
Se specifică faptul că s-a înregistrat o defecţine tehnică la motorul principal, că ofiţerii de la sala maşini lucrează pentru a o remedia şi că nava se îndreaptă, cu remorcherul-salvator “Rotterdam” în asistenţă, cu o viteză de aproximativ 1,5 noduri (aprox. 3 kilometri/oră), spre portul Bremerhaven, unde va ajunge pe data de 2 mai. În dreapta aveţi poziţia navei la ora 08.00 (Click pe imagine pentru a mari)
Update „Gerd Maersk”
Întrucât accesarea blogului pe tema incidentului petrecut la bordului portcontainerului „Gerd Maersk” a continuat, incluzând chiar şi cuvinte de căutare de genul „ofiţer mort Gerd Maersk”, vin să precizez ca după o căutare pe absolut toate site-urile partenere ce conţin informaţii de profil (foarte bine şi în timp real informate), cât şi după ce am contactat pe e-mail pe toţi cei cu care colaborez, nu există nici un fel de date care să confirme accidentarea vreunui membru al echipajului, cu atât mai puţin decesul acestuia. Dată fiind seriozitatea companiei daneze AP Moller-Maersk, mă îndoiesc sincer că un fapt de o asemenea gravitate să se fi produs fără a fi adus la cunoştinţă opiniei publice.
Portul Constanţa : plan de măsuri cerut de grevişti
Dacă până acum greva angajaţilor Administraţiei Porturilor Maritime părea un conflict al unei mase compacte care cerea în cor demisia actualei conduceri, astăzi am recitit în presă un „comunicat” extrem de clar şi exact al acestora care evidenţiază nu doar consistenţa numerică a protestatarilor ci şi o coeziune şi coerenţă în gândire. Îl redau mai jos, nemafiind nimic de adăugat sau de comentat :
„SALARIAŢII DECLARĂ CĂ DORESC SĂ SE ÎNTOARCĂ LA MUNCĂ IMEDIAT CE ACEASTĂ CONDUCERE ESTE ÎNLĂTURATĂ DE CĂTRE MINISTRU, A.G.A. ŞI C.A. AL COMPANIEI.IATĂ CEREREA NOASTRĂ:
Propuneri privind unele măsuri ce trebuiesc luate de către C.A. şi A.G.A. al CN APM SA Constanţa:
1) Convocarea imediată a A.G.A. cu ordinea de zi :
a) Anularea hotărârilor AGA (ordinare şi extraordinare) din data de 12.03.2012 şi 29.03.2012 ;
b) Revocarea membrilor consiliului de administraţie ;
c) Alegerea noilor membri ai consilului de administraţie ;
d) Revocarea din funcţie a directorului general Aurelian Andrei Popa pentru abuz în funcţie, prin ordin al ministrului ;
2) Redeschiderea activităţii Sucursalei de Administrare Constanţa Sud – Basarabi (SACS-B) şi transferul tuturor contractelor de concesiune şi închiriere din teritoriul aferent către sucursală; activitatea acestei sucursale a fost abuziv întreruptă de directorul Popa ;
3) Respectarea prevederilor HG/1070/2011 privind BVC -ul Companiei în exerciţiul financiar al anului 2011 şi aplicarea prevederilor dispoziţiilor legale în vigoare date de OG 64/2011, aprobată prin legea 12/2012 cu privire la repartizarea profitului aferent anului 2011.
4) Prelungirea CCM al Companiei pe o perioadă de doi ani de zile începând cu iulie 2012, eventualele modificări urmând a se face prin acordul părţilor în funcţie de prevederile legale ;
5) Anularea Hotărârii C.A. al Companiei din 28/07/2011 referitor la Regulamentul de Ordine Interioară, modificat fără acordul partenerului social, prin forţarea prin intimidare a salariaţilor de a semna că au luat la cunoştintă de noul regulament şi că sunt de acord cu noile prevederi, fără ca, în prealabil , să fi fost consultaţi în vreun fel;
6) Retransmiterea către Companie a BVC pe anul 2012 şi refacerea acestuia în funcţie de rezultatele la 31.12.2011 şi prevederile legale, şi cele cuprinse în CCM al Companiei;
7) Adoptarea unei declaraţii privind guvernanţa corporativă în sensul eficientizării activităţilor de prestări de servicii şi utilităţi, prin acordarea unei independenţe la nivel de buget, balanţă, prestări servicii către companie şi terţi, fond salarii, etc. pentru o perioadă de 1-3 ani de zile ; Aceeaşi independenţă să fie acordată şi SACS-B ; După această perioadă se va analiza dacă se trece la o independenţă totală, experienţă eşuată în porturile Melborurne şi Rotterdam, şi neaprobată de municipalitate în portul Amsterdam !
8) Adoptarea unei declaraţii privind guvernanţa corporativă şi aplicarea Principiilor şi Recomandărilor OECD cu privire la salariaţi : trebuie să se acorde o protecţie mai bună salariaţilor şi altor persoane care dezvăluie practici abuzive ale Consilului de Administraţie si conducerii Companiei ; trebuie să se asigure consultarea salariaţilor şi comunicarea eficientă cu aceştia ;
9) Promovarea unei hotărâri de guvern de modificare a HG 517/1998 în care să se stipuleze că Statutul Companiei ca autoritate de drept a statului român în porturile maritime, cu autoritatea ministrului de a numi preşedintele CA şi numirea directorului general de către C.A. pentru conducerea executivă a companiei, nu poate fi modificat decât prin H.G.”
Săptămâna 19-26.04 : navă de pescuit căzută în mâinile piraţilor somalezi
Cu toate eforturile depuse, Marea Arabiei râmane o zonă deosebit de periculoasă pentru navele care o tranzitează. În raportul pentru perioada 19-26.04 a.c. , Office of Naval Intelligence dă publicităţii două noi cazuri :
– pescadorul „Naham 3”, pavilion Oman, a fost capturat de către piraţi în punctul 15.20 N – 52.12 E, la 17 mile sud de Ras Fartak, Yemen.
– pe data de 20 aprilie, un mineralier aflat la ancoră în zona de ancoraj Samarinda (Muara Jawa), Indonesia a fost abordat de către piraţi. Marinarul de veghe a fost surprins de un grup de opt piraţi care după ce l-au imobilizat legându-i mâinile şi picioarele, au furat parâmele navei şi alte bunuri care le-au căzut în mâna. Marinarul a reusit să-şi desfacă legăturile de la picioare, a reuşit să ajungă pe comandă unde a informat ofiţerul de cart care a alarmat echipajul. Piraţii au reuşit să scape, împreună cu bunurile sustrase.
În tabelul de mai jos veţi găsi lista tuturor navelor aflate încă sub controlul piraţilor somalezi cărora din nefericire li s-a adăugat în această săptămână şi pescadorul „Naham 3”.
Portcontainerul „Gerd Maersk” – întârziere datorată unor probleme la motor
Am observat în această dimineaţă că, printre termenii motorului de căutare cu care a fost accesat blogul, un vizitator, sau poate o vizitatoare a cărui soţ este ambarcat, a solicitat informaţii despre
„accident ofiter motoare 26.04.2012 maersk„.
Cum nu primisem pe fluxuri nimic referitor la aşa ceva, am făcut ceva săpături şi iată care sunt informaţiile peste care am reuşit să dau : portcontainerul de 6.600 TEU „Gerd Maersk” , aşteptat să sosească în portul german Bremerhaven, înregistrează o întârziere datorată unei defecţiuni la motorul principal. Ofiţerul de presă al AP Moller- Maersk, Michael Storgaardard, afirmă că nava nu este în pericol dar, ca măsură de siguranţă, „Gerd Maersk” va fi asistată de remorcherul salvator „Rotterdam” care se va deplasa în zonă. Nu au fost oferite detalii referitoare la natura incidentului şi nici dacă în urma acestuia s-au înregistrat accidente în rândul navigatorilor aflaţi la bord dar, dată fiind distanţa mică faţă de coastă precum şi modul absolut impecabil în care spaniolii de la AHTS intervin în cazul unor evenimente, este de presupus că nimeni nu a fost rănit şi că pierderea motorului navei s-a datorat unei cauze tehnice „minore” dar suficiente pentru a crea probleme.
Informaţii mai sunt oferite şi aici, dar în daneză. Eu unul, n-am înţeles nimic…
Fotografie de botez
Primită pe e-mail…
Managementul piederilor
Revin, mai mult pentru a respecta blazonul blogului de “maritime&offshore” (mă rog, aşa s-ar vrea…), la greva care afectează portul Constanţa. Şi revin pentru că am întâlnit două opinii care, cred eu că ar trebui analizate. Prima, pe blogul personal, îi aparţine lui Laurenţiu Mironescu. Încercand să fie echidistantă, analiza conflictului păcătuieşte tocmai prin partizanat. Am revăzut pentru o clipă o atitudine lejer-necuviincioasă, de “vârf de sinusoidă”, pe care nu-mi doream s-o mai asociez cu persoana dânsului.
Schema de personal, privită din exterior, poate părea “sufocantă”. Nu trebuie uitat însă faptul că, axiomatic, angajaţii se mişca în ritmul angajatorului. Proiecte îndrăzneţe, implicarea în dezvoltare, căutarea de soluţii pentru creştere din partea top-managementului, induce acel freamăt de furnicar pe care îţi doreşti să-l vezi într-o instituţie. Şi astfel, percepi acel organism ca fiind viu. Lâncezeala, încremenirea în proiect, atrage după sine senzaţia de dolce far niente. De loc în care nu se întâmplă niciodată, nimic. Să fim serioşi : suntem români şi nimeni, niciodată, nu va munci mai mult decât i se cere. Peste tot, în sectorul public şi în cel administrat de stat, vei găsi oameni-statui, împietriţi la birouri. Angajaţi privind lung spre ceasul care pare zilnic să se târâie enervant şi anevoios spre ora care indică finalul programului de lucru. Aceşti oameni, de cele mai multe ori, nu fac nimic pentru simplul fapt că NU LI S-A DAT NIMIC DE FĂCUT! Nu voi fi niciodată de acord cu reduceri ale schemelor de personal pe model “vestic”, fără venituri pe model “vestic”. Vrem să fim olandezi în organizare, atunci e musai să fim olandezi şi-n buzunare şi acest lucru, cel puţin în sectorul administrat de stat nu prea este posibil decât la vârf. Sunt şi salarii mari la stat dar pentru “premianţi”. Pulimea, vulgul, să-şi vadă liniştiţi de ratele la Logan. Iar portul Constanţa, cu statutul lui clar de componentă economică strategică, la nivel de administrare trebuie să rămână al statului. Şi spun asta pentru că nu am reuşit să identific agenţi economici privaţi care să aibă planuri clare de viitor pe termen mediu şi lung. Dat pe mâna privaţilor, portul ar fi stors de resurse. Se va lua din toate părţile, cu toate mâinile şi se va investi doar în Mercedesuri, vacanţe exotice, amante şi fiţe de melteni. Şi vin aici cu exemplu “Consal”-ului, un beneficiar al unei externalizări cu cântec. care a preluat activitatea de montare a barajelor antipoluante în jurul navelor care operează mărfuri potenţial poluante. Pentru un astfel de baraj APC-ul încasa în jur de 3,5 euro (îmi cer scuze, nu am o cifră exactă) pe metru liniar de baraj/ 24 de ore. Iar “peste” o navă se pune un baraj de minim o dată si jumatate din lungimea ei. Acum, aceşti bani sunt încasaţi de “Consal”, cu un profit minim net de 10.000 de euro/lună. A văzut cineva vreo schimbare în modul în care se derulează această activitate ? Adie vreun aer de Rotterdam dinspre “Consal” ? Nema. Aceleaşi baraje cârpite, trase de aceleaşi bătrâne “rusoaice”. Iar personalul, preluat de la APC şi plătit ani buni de la preluare tot de APC, este constant umilit şi călcat în picioare, comportamental şi material.
Sunt sătul până peste cap de manageri care înţeleg prin reformă instituţională doar restructurarea personalului. Nu spun că ea nu este, într-o oarecare măsură, necesară. Ce-ar fi însă sa începem prin a renunţa la comisioane, licitaţii trucate şi servirea grupurilor de interese prin căpuşare, practici cu mult mai găunoase financiar decât “sufocanta” cheltuială cu salariile personalului.
O a doua opinie am găsit-o în paginile ziarului “Cuget Liber” şi aparţine celui mai important om de afaceri cu tangenţă la activitatea portului, Corneliu Idu. În termeni clari şi exacţi domnul Idu face o radiografie a modului în care greva angajaţilor APC afectează activitatea portului şi cere intervenţia imediată a Ministerului. O analiză la rece, pertinentă, în termeni duri. Nu am crezut că o să spun vreodată lucrul acesta dar, îl felicit pe Ion Tiţa Călin pentru inspiraţia de a solicita punctul de vedere al unui profesionist.
Peste toate acestea, aflu de la radio-şanţ că actuala conducere a APC îşi desfăşoara “activitatea” cu-n aer de clandestinitate, ca ilegaliştii comunişti pe vremuri, prin tot felul de găuri şi cotloane ferite de prezenţa greviştilor. Nici nu ştiu dacă acest lucru e de râs sau de plâns, dar de râs nu prea mai are nimeni chef. Devenit război de uzură, conflictul angajaţilor cu Popa începe să se materializeze prin găuri în bugete. Şi asta este grav. Şi penal.
P.S. Merită citită şi rubrica de comentarii a acestui articol din cotidianul “Telegraf”.
Reprezentare “artistică” a pirateriei somaleze
Dacă până acum aţi citit tot felul de articole şi statistici despre “activitatea” piraţilor somalezi, majoritatea au păcătuit prin tonul plat, sec, oarecum sobru. Cu siguranţă nu aţi întâlnit până acum o abordare şi o prezentare atât de inedită a acestei probleme cum este cea oferită de TravelInsurance.org.
Luaţi de analizaţi.
Datini, obiceiuri şi tradiţii la români
Nevastă-mea are-un al şaselea simţ unic în lume. Ştie exact când, unde şi la ce produs este cea mai mare coadă din oraş. Şi fix atunci, şi fix acolo, şi fix acel produs ne lipseşte nouă din casă şi sunt trimis să îl achiziţionez, fie că-i vorba de telemea puţin sărată de capră, triunghi reflectorizant pentru maşină, nisip pentru mâţă sau pix cu gel pentru odraslă.
Mă aşez resemnat la coadă, niciodată mai mică de 20 de persoane, în spatele unui domn ce nici el nu iese din acelaşi-enervant-tipar : modest dar curat îmbrăcat, cu mult bun simţ şi fix atâta-nţelepciune cât să n-o ia razna în vremurile astea de tot rahatul.
Când mai sunt patru-cinci persoane pâna să ajung nas în nas cu plictisitele din comerţul capitalist de jecmaneală, APARE! EA ! Coşmarul tuturor cozilor mele ! Îmbrăcată scump dar fără gust şi total aiurea asortat. Goldeanu’ ca la balamuc pe toate degetele din dotare, plus cinci rânduri de lanţuri pe sub guşă.
“Am lasat şi eu rând după domnu’…”… Adică fix înaintea mea. Domnu’ lasă privirea un pic ruşinat, în jos. Că, daaa…, a zis maştera ceva cu vreo juma’ de oră-n urmă, dar naiba credea că mai vine…
Până astăzi am considerat că ăsta e supliciul extrem pe care trebuie să îl support în materie de “shopping”. Dar mi-am luat-o crunt. Marţafoaica de azi, 24.04.2012, a venit cu încă trei. Textul, clasic : “Am lăsat şi eu rând după domnu’…”…
N-am rezistat şi mi-am arătat muşchii nervilor : “Bine-bine…dumneata poate, dar ele ?”
“Aaaaa, ele…? Sunt vecinele mele. Şi le-am zis de aseară că le ţin rând şi lor.”
Mirific, sublim, de neuitat. Chiar Alzhaimăru’ de mă trăzneşte la bătrâneţe, asta jur să n-o uit ! Şi îi voi spune creaturii cu coasa când va fi să vină : “Sigur nu urmez eu… În faţa mea şi-a lăsat rând o doamnă. Şi cele trei vecine ale sale…”
Jos labele de pe portul Constanţa !
Mie unuia mi s-a acrit să mai scriu despre cât de jegoşi sunt aceşti nehaliţi care pe ultima sută de metri, folosindu-se de sinistrul personaj Popa, încearcă să-şi împartă felii din port şi din administrarea acestuia. Şedinţa “extraordinară” de Consiliu de Administraţie de vineri, a emanat un comunicat prin care o mână de “pigmei” ţine să precizeze că, în mărinimia lor, au soluţionat revendicările sindicatului, făcându-se că nu observă că în acest conflict nu mai e vorba de o simplă răscoală sindicală ce poate fi adormita c-un kil de făină, un pui de Crevedia, două pixuri şi-o brichetă ci de revolta întregului colectiv al companiei împotriva conducerii. Iar ameninţările din final, alea cu “violenţele” şi alte alea, sunt demne de milă. Răbdarea oamenilor a ajuns la final şi acum oamenii care de 60 de zile se adună în faţa Gării maritime, spun răspicat doar atât : Noi sau ei ! Hotărăşte-te Nazare !
Aflu că a fost trimis astăzi un corp de control al ministrului. Zău de era cazul să se mai cheltuie bani cu deplasarea. Le compun eu aici, pe un colţ de birou un raport ce ar trebui să fie suficient pentru orice ministru cu bacalaureatul luat : “În urma controlului efectuat la Administraţia Porturilor Maritime Constanţa am constatat că, urmare a încălcărilor unor prevederi ale contractului colectiv de muncă precum şi a ale nerespectării unor drepturi legale şi legitime ale salariaţilor, numitul A.A.Popa a creat o situaţie tensionată în rândul angajaţilor care a dus la proteste ce au paralizat activitatea instituţiei cu repercursiuni asupra situaţiei financiare ale acesteia. Întrucât Popa s-a dovedit incapabil să gestioneze situaţia de criză pe care a declanşat-o, considerăm că aptitudinile sale manageriale nu se ridică la nivelul cerut de funcţia pe care o ocupă, motiv pentru care propunem destituirea acestuia.
Pupici, Corpul de control.
P.S. Şi te rugăm noi şefu’… grăbeşte-te , că ăştia dau totul în fapt”
Ş-atât ! De restul (furăciuni şi mangle) sunt alte instituţii ale statului în drept să ceară socoteală.
Şi 2. Despre Popa am mai găsit şi asta :
Săgeata lui Ghebaur, Andrei Popa, a ajuns Directorul Administraţiei Porturilor
(dati click pentru a citi)
Gravă încălcare a legislaţiei privind salvarea vieţii omeneşti pe mare
Comandantul navei de croazieră “Star Princess”, Edward Perrin, bănuit că a ignorat semnalele de ajutor venite de pe o ambarcaţiune aflată în derivă la bordul căreia se aflau trei tineri pescari, a declarat că “este devastat” de acuzaţiile care i se aduc, afirmând că nici el şi nici ofiţerul de cart nu au avut cunoştinţă de semnalele de pericol transmise de la bordul micii ambarcaţiuni. Rezultatele preliminare ale anchetei care se desfăşoară în acest caz par să îi dea dreptate în condiţiile în care se va dovedi că echipamentele de comunicaţie ale modernei nave de pasageri au suferit o “cădere” fix în momentul în care ar fi trebuit să recepţioneze semnalele disperate ale celor trei pescari. Există însă un mare semn de întrebare şi acesta este dat de faptul că la bordul luxoasei nave de croazieră se aflau trei ornitologi amatori care în dimineaţa zilei de 10 martie, când s-au petrecut evenimentele, se aflau pe una dintre punţile navei urmărind cu binocluri puternice zborul păsărilor. Unul dintre aceştia, Jeff Gilligan, a observat o ambarcaţiune de dimensiuni medii în care a putut distinge silueta unei persoane stând în picioare şi agitând deasupra capului ceva ce părea a fi o haină de culoare închisă. Fără vreun fel de pregătire în domeniu Gilligan a putut totuşi să definească semnalele ca fiind o solicitare disperată de ajutor. Acelaşi fapt a fost observat şi de Judy Meredith, aflată în apropiere care s-a adresat, ingrijorată, unui membru al echipajului, vânzător la unul din magazinele de la bordul “Star Princess” care a telefonat pe puntea de comanda a navei şi a informat despre cele descrise de pasageră. La locul în care se aflau cei trei ornitologi s-a prezentat un alt membru de echipaj care a privit ambarcaţiunea cu binoclul oferit de Jeff Gilligan. “Ne-am liniştit puţin, a declarat ulterior Gilligan, deoarece acel membru al echipajului a confirmat că a văzut acelaşi lucru pe care îl văzusem şi noi. Ne-am aşteptat ca nava să se întoarcă din drum şi să acorde ajutor persoanei din acea ambarcaţiune”
Acest lucru nu s-a întâmplat însă. Din cele trei persoane aflate în ambarcaţiune, doi tineri pescari cu vârste de 16 respectiv 24 de ani, au murit, cinci zile mai târziu, ca urmare a deshidratării şi epuizării.
În ceea ce priveşte acordarea de asistenţă persoanelor şi navelor aflate în pericol pe mare, legislaţia maritimă internaţională este clară şi implică obligativitatea intervenţiei necondiţionate, excepţie făcând cazul în care ajutorarea celor aflaţi în pericol ar afecta siguranţa navei sau echipajul propriu. Nu era însă cazul navei “Star Princess”.
În sprijinul celor declarate de cei trei ornitologi vin şi două fotografii făcute de Jeff Gilligan ambarcaţiunii care a plutit în derivă nu mai puţin de 28 de zile, fotografii “trase” în momentul în care nava de pasageri a trecut la mică distanţă de cei trei pescari. Într-o corespondenţă purtată cu Jay Kay, un blogger angajat al unui post panamez de radio (www.npr.org), compania Princess Cruise, după ce se laudă că în ultimii zece ani a participat, prin navele sale, la peste 30 de acţiuni de salvare, recunoaşte public faptul că un membru al echipajului a fost informat de cei trei ornitologi amatori :
“Thank you for your email. Princess Cruises deeply regrets that two Panamanian men perished at sea after their boat became disabled in early March. Since we became aware of this incident, we have been investigating circumstances surrounding the claim that Star Princess failed to come to the aid of the disabled boat, after a crew member was alerted by passengers. “.
Q.E.D.
Interviu luat de Don Winner, singurului supravieţuitor, Adrian Vasquez, 18 ani.
Preţul bunkerului : minunea pare să ţină mai mult de trei zile !
Deşi singura constantă a pieţei combustibilului naval rămâne… instabilitatea (în principal datorată incertitudinilor care persistă în privinţa Iranului şi a unei politici internaţionale neclare existând poziţii antagonice din partea marilor puteri) săptămâna trecută a fost una în care preţul bunkerului a continuat să scadă. Cam cu 6 dolari dar, dacă tendinţa descrescătoare se menţine, armatorii şi operatorii de nave vor reuşi nu doar să bifeze creşteri ci să şi scoată de la naftalină şi să scuture de praf planurile de dezvoltare trecute pe linie moartă la începutul anului.(Sursa : KPI Bridge Oil)
Bâjbâind prin virtual…
Deci, nu ştiu încă, ce pana mea am făcut… Deşi nu am avut până de curând cont de Facebook, la sfatul unui “consilier tehnic”, gras plătit în bere, cafea şi tutun, am făcut şi un cont de FB după ce mi s-a explicat că în acest fel blogul va fi mai vizibil. “E ca şi cum te-ai duce la frizer, mi s-a spus. Pardon, hair-stylist, am ţinut să corectez. Intri cu o freză comună şi ieşi de acolo ori vopsit roşu aprins ori cu părul vâlvoi gen electrocutat la priză. Lumea o să te remarce.”
Am pus botul la vrăjeala asta, deşi cam cu juma’ de gură, mai mult pe ideea că “ce rău poate să fie ?”. Trebuşoara, cumva-cumva a părut să meargă. Scriam ceva pe blog, dădeam un share către contul de Facebook şi materialul cu pricina apărea şi acolo. Nu m-am băgat în cine ştie ce setări savante. Mie unuia îmi era suficient.
A apărut din nou “consilierul”. Nu vrei ca prietenii de pe Facebook să îţi apară şi pe blog ? Şi mi-a arătat exemple cu care m-a convins. Am căutat pe net să văd cum se putea întâmpla lucrul acesta şi am găsit răspunsul : contul de Facebook trebuia transformat din cont de tip “profil” în “pagină” Facebook. Deşi am fost atenţionat că prin această “migrare” pierd conţinutul contului, nu am dat prea mare importanţă.Conţinutul îmi rămânea intact pe blog şi, manual, aş fi putut oricând să îl reîncarc pe pagina nou creată. Două au fost motivele pentru care am decis să trec la formatul de “pagină”: 1. “Prietenii” de pe contul de profil se transformau în persoane care apreciau prin “like” ceea ce scrii pe blog. Transformarea mi s-a parut corectă : termenul de “prieten” pe care Facebookul îl atribuia celor care voiau să-ţi citească inepţiile mi s-a părut forţat şi mult prea departe de ceea ce reprezintă un prieten în existenţa pământeană de zi cu zi. Virtualul mersese prea departe. Şi 2.: mă mânca rău în fund să “iexperimentez”.
Şi am trecut la transformare. Totul a fost ok. “Prietenii” au devenit persoane ce au dat “like” (nu ştiu cât de corectă e şi această abordare, dar e cert că e cumva mai aproape de adevăr) şi am rămas “golit” de conţinut. Am început să reîncarc manual toate postările de pe blog. Pe prima, scrisă undeva pe la începutul lui februarie, am reuşit s-o trec în pagina de Facebook. Următoarele… neam ! N-ai să vezi ! Ceva probabil mi-a scăpat. Şi nu ştiu ce, dar mai sap. Mi-au dispărut şi streamurile care-mi permiteau să văd postările “prietenilor” din contul de profil. Până când o să mă dumiresc despre ce mama mă-sii e vorba, o să vă rog să aveţi răbdare şi să vă rugaţi să nu îmi pice-n mână “consilierul” cu pricina, că bine n-o să-i fie…
Aşa e bine, domnule ministru ?
Astăzi mi-a căzut în mână o nouă adresă înaintată de Sindicatele din Administraţia Porturilor Maritime, onor ministerului de resort. Conţine peste 20 de motive, clare ca lumina zilei, pentru care directorul general al companiei, celebrul de-acum A.A.Popa, ar trebui demis. Cum nici acestea nu au părut a fi suficiente, am concluzionat că problema trebuie abordată dintr-o cu totul şi cu totul altă perspectivă. Astfel, am adunat alte 10 motive pentru care Popa ar trebui să predea cheile BMW-ului X5 şi să se ducă, împreună cu dragostea lui- Mihaela, acolo unde-l trimit sindicaliştii. Carevasăzică :
1. E un bărbat urât. Aspectul primitiv, neanderthalian, e dat atât de privire cât şi de tuşa groasă a sprâncenelor. Mai mulţi membri ai unor delegaţii oficiale străine au fost surprinşi ezitând să dea mâna cu el. Au făcut-o în cele din urmă, galbeni la faţă şi tremurând din toate încheieturile.
2. Nu mănâncă legumele din ciorbă în ciuda nenumăratelor reproşuri care i s-au făcut pe această temă de-a lungul timpului.
3. Se îmbracă aiurea, nepotrivit, ca de la second-hand iar hainele stau pe el ca şaua pe vacă
4. Deşi la banii lui şi-ar permite orice “piesă” de pe centură, umblă cu-o virgulă pitică şi roşcată, mai urâtă decât limba rusă şi schimbul 3 la un loc.
5. O babă din vecini a afirmat că acesta nu a ţinut post nici măcar în Săptămâna Patimilor. De spovedit nici nu poate fi vorba. Nici un preot nu poate avea atâta răbdare câte păcate-ar avea A.A.Popa de spovedit.
6. Săptămâna trecută a fost văzut întorcând maşina pe linia continuă.
7. Era de cart şi este autorul erorii de navigaţie care a dus flota lui Cristofor Columb către Americi în loc de Indii. A fost debarcat împreună cu bucătăreasa corabiei, Vasile Mihaela, şi trecut pe black-list-ul tuturor agenţiilor de crewing. De atunci nu şi-a mai găsit de lucru decât pe corabiile de piraţi.
8. Există dovezi că a fost implicat în dispariţia dinozaurilor pe care i-a restructurat până la unul şi ale căror specii au fost externalizate una câte una către diverse grupuri de vânători “deştepţi”.
9. A fost de multe ori văzut ieşind din casă deşi orice medic i-ar interzice cu desărvârşire acest lucru.
10. A fost printre ultimii copilaşi din generaţia lui care a învăţat să facă la oliţă. Cei din anturaj spun că până şi acum, în dese ocazii, se cacă pe el.
Acest material este un pamflet şi va fi tratat ca atare. Menţinerea lui Popa şi a găştii lui de mercenari la conducerea APMC-ului este însă, o glumă proastă.
La vot printre hoţi, proxeneţi,criminali şi paranoici
Se discută temeinic de ceva vreme-ncoace, mai aprins sau mai temperat, despre statutarea prin lege a obligativităţii votului. Se fac sondaje, “analiştii” emit judecăţi de valoare, sunt expuse, axiomatic, argumente pro şi contra. Tot bâlciul ăsta îmi pare steril, născut din plictiseala bolnăvicioasă a unor politicieni tabloizi. Votul este un drept constituţional şi aşa trebuie să şi rămână. Un drept, cu tot ceea ce juridic şi moral implică acest termen. Există, şi tot garantat de Constituţie, dreptul la liberă exprimare. Mă poate însă forţa cineva să spun cu voce tare ceea ce gândesc chiar dacă eu aleg să tac, convins că, în necunoştinţă de cauză, aş putea debita o tâmpenie cât Casa Poporului ? Slavă Domnului, nu ! Atunci ?
Alta e însă problema care-mi stresează mie neuronii. S-o luăm cătinel :
●O fetiţă de numai două luni a fost găsită moartă în casă, de către medicii de la Ambulanţă. Bebeluşul mort era în pat cu alţi trei fraţi, care se jucau. Părinţii erau plecaţi de câteva ore prin sat, ca să caute băutură. Acestor doi “părinţi” le-au mai murit doi copii. Mai au acasă încă şapte pe care refuză să-i încredinţeze statului, alocaţiile lor fiind singurul venit pe care-l pot transforma în alcool.
ACEŞTI DOI OAMENI AU DREPT DE VOT !
●Criminalul de la coaforul din Dorobanti, Gheorghe Vlădan, a reuşit să ucidă două persoane şi să rănească alte şase în circa 3 minute. Acestea sunt concluziile prezentate miercuri de poliţiştii criminalişti.
GHEORGHE VLĂDAN ARE DREPT DE VOT !
●Mai multe descinderi au loc la palatele rromilor din Sinteşti. Poliţiştii din Ilfov încearcă să-i găsească pe cei care se branşează ilegal la reţelele de electricitate. Mai multe persoane din localitatea ilfoveană vor fi cercetate penal pentru furt de energie electrică, 30 de locuinţe ale acestora racordate ilegal la reţeaua de curent electric fiind debranşate.
TOTI ACEŞTIA AU DREPT DE VOT
●Absolvent de Relaţii Internaţionale, „călugărul Ambrozie”, bolnav psihic, spune că şi-a omorât părinţii în numele Domnului. „Mama s-a jucat la moară şi de asta a murit, de inimă rea. Am bănuieli că va merge în Rai. Cât am stat la călugărie, mi se spunea Ambrozie, părintele lui Dumnezeu. Acum mi-ar plăcea să mi se spună Eli, cea ce înseamnă părinte, în ebraică. Am avut barbă şi părul lung, dar le-am tuns pentru că se murdăriseră.”
“CALUGARUL AMBROZIE” ARE DREPT DE VOT
●Fiul unor consilieri juridici de la Agenţia Domeniilor Statului l-a strivit cu BMW-ul pe fostul antrenor de fotbal Vasile Lubanu, aflat pe trotuar. Cumplitul accident s-a produs duminică dimineaţa, pe strada Mircea cel Bătrân, în staţia autobuzelor 40 şi 43.
Şoferul a fost identificat drept Radu Popescu, un tânăr în vârstă de 25 de ani din Constanţa. La testarea cu aparatul Drager a reieşit o alcoolemie de 0,43 mg/l în aerul pur expirat. La testarea de sânge şi urină, analizele au relevat o alcoolemie de 1 la mie, dar şi faptul că şoferul consumase droguri: cocaină şi THC, substanţa activă halucinogenă din cannabis.
RADU POPESCU ARE DREPT DE VOT
Cred că aţi înţeles deja cam unde bat. Peste 30.000 de persoane se afla încarcerate în penitenciarele din România. În libertate, alţi peste 200.000 de foşti condamnaţi, sunt “creditaţi”cu o rată de recidivă estimată la 30%. Deci încă 60.000 de viitori (potenţiali) condamnaţi. Numărul bolnavilor psihici nu l-am găsit evidenţiat în vreo statistică actuală. Materialele din presă , vorbesc de cifre absolut halucinante. Iar conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), doar în anul 2009 -ultimul pentru care s-au actualizat datele statistice-, România a raportat 246.845 de bolnavi psihic luaţi în evidenţe. Şeful OMS România, Victor Olsavszky, admite că raportările României pentru 2009 ar putea fi eronate, “[…] numărul celor cu probleme psihice poate să fie mult mai mare, pentru că nu sunt raportaţi decât cei care ajung să se interneze în unităţile spitaliceşti de stat” .
Populaţia înregistrată la Recensământul din 2011 a fost de 20.254.866. Deşi rămâne o necunoscută, numărul persoanelor cu drept de vot este aproximat de cercetările sociologice care stabilesc că proporţia populaţiei de 18 ani şi peste, a reprezentat constant 85% din total. Calcule elementare neriguroase conduc astfel la concluzia că peste 5% din voturi pot aparţine unor hoţi, tâlhari, violatori, criminali sau bolnavi psihici. În ideea în care situaţia materială precară a majorităţii acestora îi include de multe ori în categoria maselor uşor manipulabile, procentul creşte semnificativ, cu atât mai mult cu cât mulţi dintre cei cu toate ţiglele pe casă şi corecţi în atitudine şi fapte înţeleg să sancţioneze clasa politică prin absenteism
Am auzit în câteva rânduri, nu prea multe, sentinţe judecătoreşti gen: “ x ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi”. Sincer, nu am idee la ce fel de drepturi se referă o astfel de interdicţie. Mi-e groază însă când mă gândesc că parte a deciziei asupra viitorului societăţii este şi votul unor autori de fapte definite clar ca anti-sociale.
Nu poţi lua parte la vot cu intenţia cel puţin declarativă de a pune umărul la mersul înainte al societăţii, atâta vreme cât le furi oamenilor din buzunare şi din case, le violezi copiii sau le dai cu parul în cap, beat ori drogat, sau nu. Astfel că nu obligativitatea votului ar trebui să-i preocupe pe aleşi ci un demers mult mai onest şi de bun simţ : INTERZICEREA DREPTULUI LA VOT AL TUTUROR CELOR CE SUNT CONDAMNAŢI PENTRU FAPTE ANTI-SOCIALE PRECUM ŞI A CELOR AFLAŢI ÎN IMPOSIBILITATEA DE A-ŞI EXERCITA ACEST DREPT CONŞTIENT ŞI ASUMAT !
În opinia mea, orice, dar absolut orice condamnare, fie ea la o pedeapsă privativă de libertate sau cu suspendare, ar trebui NEAPĂRAT însoţită de interzicerea dreptului la vot pentru o perioadă cel puţin dublă.
P.S. Sunt “creierul” unui blog de nişă ce se adresează, oarecum prohibitiv prin conţinut, doar celor implicaţi în vreun fel în marinărie. Alături de mine mai sunt doi flăcăi care, sub pretextul că au cunoştinţe “tehnice” în domeniu, îmi beau din bere şi-mi fumează ţigările. Deci puţini. Nu urmăresc să cresc audienţa blogului mânat de dorinţa de a deveni celebru sau de interese financiare. Aşa că voi îndrăzni să cer altor bloggeri, mult mai cunoscuţi şi drept consecinţă, mai penetranţi decât noi, să preia şi să mediatizeze această iniţiativă indicând sau nu sursa ei. Mulţumesc mult !
APMC, episodul 55 : Demiterea directorului Popa este atât de necesară încât ar trebui să se întâmple ieri
A încerca să explici în câteva zeci de rânduri ce a însemnat managerul Aurelian Andrei Popa pentru Administraţia Porturilor Maritime este pe undeva echivalent în a face pe cineva să înţeleagă, folosind aceeaşi restricţie a spaţiului, ce a reprezentat Ion Iliescu pentru perioada ce a urmat loviturii de stat din decembrie 1989. Ambii au avut la dispoziţie un telefon roşu cu fir scurt prin care au primit sprijin condiţionat. Primul, cu vârfurile PDL prin Ministerul Transporturilor, celălalt cu Moscova. Ambii au favorizat persoane şi grupuri de interese în obţinerea cel puţin dubioasă a unor venituri substanţiale prin căpuşare. Citeste mai departe…
Titanic, 100 de ani
Am trecut cu bine şi peste comemorarea a 100 de ani de la tragedia “Titanicului”. Cu surle şi trâmbiţe, presa de pretutindeni a prezentat cum s-a priceput mai bine atât ceea ce s-a petrecut în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912 cât şi evenimentele comemorative organizate. La noi, presa, ca de obicei, nu prea s-a priceput. Dacă au în agende numerele a tot felul de specialişti şi analişti pe care-i sună ori de câte ori se întâmplă ceva pe felia lor, atât presa scrisă cât şi audio-vizualul par să nu aibă habar că avem suficienţi oameni extraordinar de bine pregătiţi în domeniul navigaţiei care pot exprima un punct competent de vedere în aşa fel încât să nu avem de-a face cu gafe gen : “Nava de pasageri “Balmoral” va reface cu fidelitate drumul făcut cu 100 de ani în urmă de Titanic.” (Realitatea TV). Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, “Balmoral” se afla acum la 4000 de metri adâncime. Un singur lucru mi-a atras atenţia : sunat într-o disperare, probabil din sfert în sfert de oră, de toate televiziunile, “milionarul Corneliu Tăbăcaru”, cel care a cumparat bilet pentru această croazieră comemorativă în “cea mai scumpă şi mai luxoasă cabină de la bord” (iarăşi aiurea ! Antenele, de data asta care au si confundat “metrii” cu “picioarele” plasând astfel epava la o adâncime atinsă doar în Groapa Marianelor) a avut un discurs de bun simţ care a inclus şi-un strop de poezie (“acest ocean pe cat de frumos, pe-atat de nemernic cateodata.”). Nu-l cunosc pe domnul Tăbăcaru, a fost prima dată când am auzit de el dar, calitatea şi acurateţea informaţiilor şi faptul că a ţinut să se amestece modest şi oarecum anonim în masa participanţilor la croazieră, mă face să sper că este unul din puţinii care şi-au construit afacerile onest şi cu inteligenţă. Ca exerciţiu de imaginaţie, plasaţi-i de Becali sau Borcea la bordul “Balmoralului” şi, preţ de o clipă, atât cât să nu vi se aplece, “vizualizaţi-le” dialogul cu presa. Brrrrrr…Naşpa rău, aşa-i ?
Revenind la Titanic, apreciez atitudinea gCaptain care s-a limitat la a alcătui un top a 10 link-uri ce tratează subiectul cât şi a shipwreckguy care, pe bună dreptate a evidenţiat că drama Titanicului nu se situează, din punct de vedere al gravităţii şi numărului victimelor, nici măcar în primele 5. Diferenţa de “tratament” s-a construit însă atât pe fiţele ante-dezastru ale constructorului şi armatorului pachebotului, cât şi pe faptul că este îndeobşte cunoscut că altfel se îneacă un om care are în buzunar un bilet la clasa “lux”, comparativ cu unul din cei 4341 de amărăşteni filipinezi care şi-au găsit sfârşitul în drama ferry-boat-ului “Dona Paz”, în decembrie 1987.
Topul celor 10 linkuri conform gCaptain este acesta :
1. National Geographic: Unseen Titanic Photos
2. NOAA: R.M.S. Titanic, 100 Years Later
3. Woods Hole Oceanographic Institution: The Quest to Map Titanic
4. Google Earth: Titanic Google Earth Tour
5. The Big Picture: Titanic at 100 Years
6. IMO: 100 Years After the Titanic
7. Titanic Stories: Official Website of The Titanic and it’s Home in Belfast, N. Ireland
8. National Museums Northern Ireland: Titanic The Exhibition
9. History Channel: Titanic by The Numbers Infographic
10. White Star Line: An In-depth Examination of the Ships of the Legendary White Star Line
Menţiuni:
• National Geographic: Titanic 100 Years
• RMS Titanic, Inc: RMSTitanic.net
• NPR: Titanic, Voyage to the Past
• PBS: Saving the Titanic
Personal, pentru concizie prefer „Remembering Titanic”, in doua parti pe care vi le ofer mai jos, iar despre tragediile maritime ce au depăşit ca amploare drama Titanicului, am mai pomenit şi eu, aici, cu linkul catre World’s Worst Passenger Ship Disaters.
Doliu în lumea shippingului : a încetat din viaţă Maersk McKinney Moller
Cu doar trei luni înainte de a împlini 99 de ani, astăzi,16 aprilie, după o viaţă pe cât de lungă pe atât de activă în shippingul internaţional, s-a stins nu doar un important om de afaceri danez ci şi unul dintre cei mai mari armatori de nave ai lumii.
Maersk McKinney Moller a devenit partener în cadrul “Firmaet A.P. Moller” încă din anul 1940 iar din 1965, după decesul tatălui sau a preluat, în calitate de preşedinte şi director, cea mai importantă firma din cadrul AP Moller, Maersk Group.
Din 1993 şi până în 2003 a fost preşedintele AP Moller-Maersk A/S. Oricine are o cât de mică idee despre shipping ştie ce înseamnă colosul danez pe piaţa mondială a transportului maritim de mărfuri. Iar cei care l-au cunoscut şi au lucrat împreună cu el în managementul companiei îi atribuie 95% din reuşita si dezvoltarea acesteia. Maersk McKinney Moller a însemnat pentru această companie, a afirmat Michael Pram Rasmussen, actualul Chairman of A.P. Møller – Mærsk A/S mai mult decât înseamnă Bill Gates pentru Microsoft.
Odihnească-se în pace !
Mai multe informaţii şi date biografice găsiţi atât pe Wikipedia cât şi pe pagina sa de Facebook
Ou înroşit / Miel rumenit/ Colesterol mărit/ Paşte Fericit !
Fiind capul unei familii alcătuita mai puţin “după chipul” dar întrutoate “după asemănarea” mea- adică zăpăciţi, toate noţiunile astea ce ţin de atenta programare a evenimentelor, de o orânduială firească a lucrurilor, ne sunt străine. Umblând mai tot timpul cu capul în nori nu prea ai cum să fii cu băgare de seamă la rutina pragmaticilor astfel că, în preajma fiecărei sărbători, la noi toate se fac pe sfânta ultimă sută de metri. Aşa că mâine n-o să-mi văd capul dintre ouă (la alt mod decât i-a fost dat directorului APC să experimenteze) droburi, ciorbe şi fripturi. Am reuşit să-i scot nevesti-mii sarmalele din cap şi sper să trec cu bine peste noaptea asta. Spun asta pentru că, în cele mai multe cazuri la noi nu se aplică învăţătura conform căreia “noaptea e un sfetnic bun” ci mai degrabă “noaptea e un sfetnic aiurit”, de multe ori prima frază pe care o aud dimineaţa din gura soţiei fiind : “M-am gândit că ar fi mai bine dacă…” şi de aici urmează o cruntă răsturnare de situaţie, o schimbare haotică a planurilor- anterior semnate, ştampilate şi parafate. Un spion în familia noastră şi-ar lua câmpii şi ar pleca buimac şi lovit fix în moalele capului pentru că suntem definiţia imprevizibilităţii.
Toata polologhia de mai sus are un singur scop, acela de a-mi scuza absenţa de mâine din “cuşca” lui Azorel. Şi poimâine, când cu siguranţă voi zace blestemându-mi neputinţa de a înţelege, după atâţia şi atâţia ani, care e sensul cumpătării şi ce vrea ea de la noi.
Aşa că ne pupăm astăzi, dorindu-vă ca sărbătoarea Învierii Domnului să vă găsească sănătoşi şi să vă aducă vouă, prietenilor, amicilor, cunoscuţilor şi în egală măsură celor care nu mă cunosc, bucurie, fericire şi Lumină în case şi în suflete. Cum însă mi-am făcut un obicei de a face urări în mod diferenţiat şi discriminatoriu, voi da iar cu bâta-n baltă, urându-vă să aveţi parte de tot binele din lume în aceeaşi masura în care şi voi sunteţi, sau măcar v-aţi propus să fiţi de mâine, un om care emana cu discernământ bunătate, bucurie,corectitudine şi bun simţ celor care vă înconjoară. Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Sunt mândru că sunt român !
Începând cu 19 mai 2006, dată de la care Anexa VI Marpol şi Directiva UE 1999/32/EC au intrat în forţă pentru aria SECA (SOx Emission Control Area), trecând prin 19 mai 2008, data de la care toate navele au fost obligate să deţină la bord un certificat IAPP (International Air Pollution Prevention) şi ajungând mai aproape de zilele noastre, pe 1 ianuarie 2010, dată de la care toate navele ce intrau la operare într-un port al statelor membre UE erau obligate să folosească un combustibil din clasa LSFO (Low Sulphur Fuel Oil) cu un conţinut de maximum 0,1% sulf, s-a avut în vedere permanent reducerea emisiilor de noxe în atmosferă, iar acest lucru nu poate fi decât de apreciat.
Ca stat membru UE, România, prin serviciul specializat al Autorităţii Navale Române şi-a inclus în programul „vizitelor” la bordul navelor acostate în porturile noastre şi verificarea acestor parametri. Iarăşi un lucru bun, n’est pas ? Nu este însă cazul să vă întrebaţi câte din navele cu armatori turci, arabi, ruşi sau ucrainieni respectă această Directivă UE, dat fiind preţul sensibil mai mare al acestui tip de combustibil, şi nici câţi dintre ei sunt amendaţi pentru încălcarea ei. N-are sens să vă faceţi iluzii. Oricum, vă veţi bucura totuşi să aflaţi că nava de pasageri „Prinsesdam” pavilion Olanda (comandant norvegian, şef mecanic olandez), prinsă „în flagrant” în timp ce folosea pe perioada escalei în dana de pasageri a portului Constanţa combustibil cu conţinut de sulf de peste 2%, a fost amendată, intransingent, cu maximul prevăzut de legislaţie : 20.000 RON.
Dacă cu turcii, arabii, ruşii sau ucrainienii nu prea avem motive serioase de dispută, aşa că nu văd ce rost ar avea să căşunam pe ei când putem fi amabili şi prietenoşi în măsura în care şi ei sunt „amabili” şi „prietenoşi” cu echipele de control ale Autorităţii Navale Române, pe olandezi (îi ţineţi minte, nu ? Nesimţiţii ăia care se opun intrării noastre în Schengen !) e bine să-i faultăm ori de câte ori îi prindem cu chiloţii în vine. Departe de mine intenţia de a induce ideea că astfel de „şicane” contribuie la excluderea Constanţei din circuitul croazierelor maritime şi fluviale. În fond e vorba de încălcarea unor prevederi legislative şi acest lucru trebuie sancţionat ca atare. Iar o sumă de nici 5.000 de euro nu poate fi de natură a afecta la modul serios bugetul unui armator care se respectă. Ce n-am putut şi nici nu voi putea însă înţelege vreodată este modul absolut penibil şi jenant în care sunt „distribuite” procesele verbale de contravenţie doar celor care n-au auzit de faptul că, deşi suntem europeni, suntem în primul rând, balcanici. Şi fomişti.
Hai să trăim !
Pentru că asta e postarea cu numărul 100 şi pentru că s-a brodit să fie la pachet cu cele 20.000 de accesări ( din 30 de ţări ) pe care cu siguranţă le voi atinge în cursul acestei seri, după doar două luni de “existenţă”, îmi permit să mă sparg în figuri :
Un Popă fără nici un Dumnezeu !
E un subiect pe care l-am ocolit. Nu am crezut în finalitatea lui. Nu cred nici acum. În fapt, o serie de măsuri luate de directorul general al Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa, a lovit acolo unde orice om cu capul pe umeri ştie că nu trebuie să o facă: în veniturile salariale ale angajaţilor. Altfel, ingineriile în urma cărora Popa ar fi reuşit să înstrăineze către un grup de “băieţi deştepţi” câteva miliarde din averea statului, ar fi reuşit. Nu voi dezvălui azi amănunte, nu pentru că nu le-aş avea ci pentru că ele merită un spaţiu amplu, pe măsura făcăturii pe cale să se producă. Astăzi mă voi rezuma să vă spun doar că, în a 47-a zi de proteste a salariaţilor, show-ul a căpătat aspecte paroxistico-comice : Popa şi sinistra lui colaboratoare nu doar că au fost împiedicaţi să intre în sediul Administraţiei ci au şi parat cu freza ceva ouă venite dinspre mulţime. Ca doar se apropie Paştele ! Imagini au fost date pe toate canalele de ştiri. Cele mai savuroase însă (inclusiv un dialog de pomină purtat cu un agent de Poliţie) le-am găsit aici, pe plan local, pe Neptun TV şi vi le ofer şi dvs. Enjoy !
Click aici
Pariu că asta n-o ştiaţi !
Babordul la plecare / Tribordul la întoarcere acasă , traducere din „Port Out/ Starboard Home” cu acronimul POSH, inscripţionat pe biletele de clasa I ale companiei „Peninsular and Oriental Steam Navigation” , este dat de presa engleză drept „muza” ce a stat la baza alegerii numelui de scenă a uneia din componentele „Spice Girls” adecătelea Posh Spice- actuala doamnă Victoria Beckham. Compania amintită a fost celebră la mijlocul secolului al IX-lea pentru călătoriile pe care navele sale le efectuau între India şi Anglia iar luxul suprem era dat de cabinele aflate la răcoare, în bordul din bătaia brizei. Deci la plecare din India în babord iar la întoarcere, în bordul opus.
Intrata într-un con de umbră, atât datorită destrămării grupului cât şi căsătoriei cu David Beckham, fotbalistul pensionar care mai dă cu piciorul în minge doar prin reclame la chiloţi, Victoria rămâne totuşi în memoria colectivă şi datorită ingredientului miraculos cu care şi-a tratat acneea juvenilă ce a chinuit-o câţiva ani buni la pubertate : găinaţul de privighetoare.
O persoană dispărută după coliziunea dintre un tanc chimic şi un pescador.
Chiar dacă legenda spune că David şi praştia sa l-au răpus pe uriaşul Goliat, în viaţa reală lucrul acesta este atât de improbabil încât nu merită să încercaţi aşa ceva singuri acasă. O demonstrează şi recentul eveniment produs în Golful Biscaya în care protagoniste au fost două nave cu dimensiuni constructive comparabile celor din mitul biblic : tancul de transport produse chimice “Lady Orge” (121 metri lungime şi 6267 tone deadweight) şi trawlerul de doar 12 metri lungime “Pere Milo”.
Urmare a coliziunii celor două nave, în timp ce “Goliat” abia de a simţit, aşaaaa, ca de o pişcătura de ţânţar, “David” s-a scufundat în doar câteva clipe. Din cei doi membri ai echipajului trawlerului, doar unul a putut fi salvat de către cei aflaţi la bordul “Lady Orge” şi a fost transportat ulterior cu un elicopter la spital, deorece necesita acordare de îngrijire medicală de urgenţă ca urmare a hipotermiei. Cel de-al doilea este în continuare dat dispărut.
Vrem şi noi din asta la vapor !!!
Deşi s-ar mai putea lucra puţin, atât la partea fizică a coechipierei cât şi la vestimentaţie ( ar fi necesară măcar o variantă topless, deşi e loc şi de mai mult – asta ca să nu mai vorbim de ce furori ar face o un soft de custom al “creaturii”) , invenţia ar putea fi cu succes implementată şi în domeniul navigaţiei maritime cu rezultate, cred eu, de-a dreptul spectaculoase. Varianta masculină este din start exclusa.
La mulţi ani !
Şi pentru ca mâine sunt Floriile, profit de ocazie pentru a le dori tot binele din lume celor ce-şi vor sărbători onomastica !
Vizitatori unici „Azorel” de la 15.04
Azorel, căţel de mare 