Trei e-book-uri fără de … preţ

Mi-am făcut cont pe “Marine Insight”. Ăsta nu-i mare lucru, nu trebuie să fii cine ştie ce inginer ca să faci asta, oricare dintre voi este bine venit, singura condiţie este să vă doriţi să ştiţi mai mult. Iar dacă o veţi face, veţi avea acelaşi privilegiu ca şi mine, de a intra “free” în posesia a trei e-book-uri. Ele sunt : 1. Maritime Industry in 2012 ; 2. Important Checklists and Reports Used on Foreign Going Vessels si 3. The Ultimate Guide to Personal Safety on Ships.
Cum ştiu că românului îi place, aproape axiomatic, tot ceea ce este moca, astfel că îndrăznesc să sper că nu veţi rata ocazia. Pentru a vă face o idee asupra celor 3 cărţi ce pot fi downloadate de pe acest site, puteţi da click pe imaginile coperţilor acestor cărţi şi le puteţi răsfoi în voie. Eu, după ce mi-am aruncat ochii, ce-i drept cam în diagonală, peste ele, zic că, pentru cei din domeniu, merită.

Moare şi capra vecinului ?

Toată dimineaţa acestei zile am dedicat-o “studiului”. Foarte multe materiale, excelent prezentate, mi-au reţinut atenţia şi, în măsura în care voi considera că ele merită a fi “împrăştiate”, voi împărţi cu dvs. câte ceva din conţinutul lor şi aici pe acest blog nu tocmai profesionist.
Acu’ nu că mi-ar fi lene (deşi cam îmi e, sincer să fiu – o fi şi vremea asta “întunericită” de vină) dar vă voi supune atenţiei un articol în varianta lui shakespeare-ană, traducându-vă, pentru incitare, doar titlul : “7 motive pentru care cadeţii de la punte şi juniorii de la maşină nu îşi găsesc de muncă.”
Am renunţat să traduc articolul şi pentru că, în varianta lui originală, este scris cu un farmec şi un umor aparte, în ciuda seriozităţii subiectului tratat. Click pe imaginea cu graficul pentru acces.

Top 7 cele mai bune web-site-uri pentru ofiţerii mecanici

“Marine Insight” a realizat la sfârşitul săptămânii trecute un interesant şi util top al celor mai bune 7 site-uri dedicate personalului de la maşină. Cum modestia nu pare să-i dea afară din casă, cei de la “Marine Insight” s-au cocoţat fix în capul topului. Dacă această clasare precum şi poziţionarea celorlalte site-uri sunt au ba conforme cu cerinţele şi aşteptările fiecăruia dintre voi, cei ce vă bateţi zilnic capul cu tot felul de chestii ce ţin de bunul mers şi funcţionarea “chestiilor” din sala maşini, rămâne să stabiliţi singuri după accesarea acestora. Oricum, la o primă vedere, şi fără a mă pricepe prea bine, am remarcat bogăţia informaţiilor şi plaja largă pe care acestea o acoperă, practic nerămânând nici un cotlon nescotocit în care să poţi blătui şi tu un bax – două de ţigări, acolo…
Le puteţi accesa făcând click pe fiecare imagine în parte. Sper să vă fie de folos!

Cincinalu’n patru ani şi jumătate ? Se poate şi-n doi !

Auzisem cu ceva timp în urmă cum că, cei de la IMO au urecheat zdravăn instituţiile de învăţământ de marină de pe la noi, reproşându-le o mult-prea-stufoasă programă şi o prea lungă perioadă de studii. În accepţiunea “internaţionalilor” , ca să te dai cu bărcuţa pe mare n-ar fi nevoie de cine ştie ce studii avansate astfel că, au recomandat facultăţilor româneşti de profil să mai taie din disciplinele de umplutură care, între noi fie vorba,  sunt la fel de necesare la bord ca şi transpiraţia unui ofiţer electrician. Despre care s-a auzit, se ştie că exista, dar nimeni nu a întâlnit-o  vreodată.

Dacă nici UMC-ul şi nici Academia nu s-au grăbit s-o ia pe cărarea pierzaniei de bani şi joburi universitare, implementând recomandările IMO, a apărut în schimb, fercheş şi pus pe fapte mari, Colegiul Nautic Român înfiinţat în imediata apropiere a luciului învolburat al lacului Mogoşoaia !  Ştirea este destul de veche, ceva-ceva în sensul ăsta ne ajunsese la urechi dar nu i-am dat crezare şi am ignorat-o, considerând că este vorba de o glumă de gust cel puţin îndoielnic.

Dar colegiul există, ca şi moş Crăciun şi bomboanele M&M, şi a revenit în centrul atenţiei în urma scandalului declanşat de faptul că, deşi iniţial s-au promis, voiajele de cadet nu mai sunt asigurate.

Ne-am documentat şi noi puţin şi am aflat tot ceea ce considerăm a fi de interes despre această şcoală: studiile se întind pe durata a doi ani de zile şi, dacă e să-i recunoaştem o poziţie de vârf în rândul instituţiilor de învăţământ din România, ei bine, da!, acest loc I există, în topul celor mai scumpe fabrici de diplome : 3000 de euro !!!

Tot de aici am aflat şi filozofia  care-i mână-n luptă pe post-licealii de la CNR: „Pe vapor, ca şi în maşină, dacă vrei să eviţi coliziunea, virezi dreapta” Simplu ca buna ziua!, nu ? Regretatul Balaban, autor al „Tratatului de navigaţie” se răsuceşte probabil în mormânt. Ca o consolare însă, spun gurile rele, un urmaş al profesorului ar fi vândut drepturile de autor ale tratatului către CNR, în schimbul unui post călduţ în cadrul colegiului. Dar parcă ar fi prea de tot aşa că asta, noi, nu o s-o credem. Am zis !

Un SeReLeu de marinari la ceas aniversar

Citeam cu avânt şi elan patriotic zilele trecute în presa constănţeană că, luni 6 februarie, s-au împlinit 22 de ani de la înfiinţarea Universităţii Maritime Civile. Acu’ ştiţi cum se zice : „Despre morţi numai de bine !” şi spun asta cu riscul de a fi faultat de unii şi de alţii care se vor apuca să laude actualul şi modernul învăţământ superior de marină. Spun asta pentru că, din spatele burţii şi de sub chelia care mi-a înflorit în vârful capului, constat o depreciere aproape de limita suportabilului a calităţii învăţământului superior de marină. Mă doare să constat că deşi pe mine încă mă mai ustură curu’ de la câţi morcovi au încăput în el înainte de (aproape) fiecare examen din fiecare sesiune, pe cei din ziua de azi îi doare fix tot acolo chiar şi de prezenţa la cursuri.

Se intră cu examene şi pe criterii hai să le spunem „ciudate”, examenele se trec asemenea, şi bieţii studenţi abia de se dezmeticesc din chefuri şi se şi pomenesc cu diploma în braţe, singura lor legătură cu marinăria fiind că au trecut prin UMC ca gâsca prin apă. Aşa că în consecinţă, cunoştinţele lor în materie de navigaţie nu le pot depăşi pe cele ale gâştii sus-pomenite.

N-o să mă dau acum fată mare şi să spun că generaţia mea se rupea învăţând curs dupa curs şi că în camera mea de cămin nu roiau musculiţele în jurul a zeci de sticle de vin sau bere răposate după vreun chef de pomină, dar, spre diferenţă de noi, printre studenţii de azi ai UMC-ului (şi mă refer aici la anii superiori) , găseşti destui care să se uite la tine ca găina-n lemne dacă le pui în faţă o problemă care se rezolvă cu regula de trei simplă. Iar dacă le spui câte ceva de diagrama fier-carbon, poţi să ţi-o iei în freză pentru că mulţi dintre ei vor considera că, dacă nu i-ai înjurat, atunci sigur le-ai zis ceva de rău.

Posibil ca printre domnii profesori de azi ai UMC-ului să fie câte unii care se simt ofuscaţi de cele afirmate de mine. Eu însă nu vorbesc din cărţi ci din experienţa de zi cu zi în care dau nas în nas cu „făcături” cu diploma de UMC dar cunoştinţe la nivelul clasei a VIII-a de gimnaziu. Am întâlnit în comentariile din  ziar formula „UMC S.R.L.” Ce-i fi vrând să însemne ?