Telejurnal (incomplet) de bord

Sunt „prins” într-o lucrare de anvergură cu un dead-end nu tocmai generos : 16 iunie. Motivul ăsta şi ar fi poate suficient pentru a-mi justifica „subţirimea” materialelor prezentate în ultima perioadă deşi sunt lucruri extrem de importante ce ar trebui analizate cu ceva mai multă atenţie decât apar ele în presa acestor zile. Am în vedere interesul manifestat de secretarul de stat Valentin Preda în implementarea a ceea ce este, oarecum a-„politically correct”, denumit pavilionul internaţional românesc (în fapt vorbim despre pavilionul de complezenţă sau convenienţă) dar şi declaraţii de intenţie referitoare viitorul administraţiei portului şi a activităţii portuare în general, managementul infrastructurii parte a domeniului privat al APC dar şi reglementari din domeniul serviciilor de siguranţă.
Aşa cum am spus însă, n-am timp nici să respir. Mă limitez astăzi, pe scurt la două dintre evenimentele recent petrecute ce au dus la pierderea unei nave şi reîntoarcerea din morţi a alteia dar şi la tragedia ce a îndoliat familia unui căpitan de şlep. Astfel :
– pe 8 iunie micuţul cargou de 53 metri lungime şi 713 tone dead-weight „Miss Elissa”, plecat din Georgetown cu destinaţia Trinidad-Tobago, s-a scufundat pe râul Demerara (Guyana) cu o incărcătură de nuci de cocos şi orez. Incidentul are la bază, conform primelor declaraţii, încărcarea defectuoasă a navei aceasta răsturnându-se înainte de a se scufunda. Şase membri de echipaj s-au salvat sărind în apă dar bucătarul navei este dat dispărut.
– pe 12 mai s-a produs şi scufundarea unui şlep motor ( „occidentalii” insistă în a denumi această categorie de nave „barje autopropulsate”) în apropierea portului Lelystad, Olanda. După aproape o lună de eforturi s-a reuşit ranfluarea acesteia. Imaginile vorbesc de la sine.(pot fi mărite cu click pe ele)

– cei familiarizaţi cu traficul fluvial au putut constata că în unele cazuri, un şlep motor este şi „căminul” propriuzis al unor oameni, în echipaj regăsindu-se întreaga familie ce deţine dealtfel nava în proprietate, cu tot cu pisoi sau căţel şi uneori chiar cu o maşină „parcată” în zona castelului. O astfel de situaţie s-a regăsit şi la bordul şlepului „Kavenga” acostat în portul Emmerich, pe Rin. De la bordul acestuia, într-o clipă de neatenţie a tatălui (căpitanul şlepului), un copil de trei ani a ajuns în apă. Căpitanul a realizat tragedia abia când, căutându-şi fiul, a văzut bule de aer ridicându-se la suprafaţa apei în bordul de la larg al şlepului. A sărit în apă dar eforturile sale de a-şi salva copilul au fost zadarnice. Pentru cunoscătorii limbii germane, detalii sunt (cu click) aici, deşi e greu de crezut că există cineva interesat de amănunte.