Telejurnal (incomplet) de bord

Sunt „prins” într-o lucrare de anvergură cu un dead-end nu tocmai generos : 16 iunie. Motivul ăsta şi ar fi poate suficient pentru a-mi justifica „subţirimea” materialelor prezentate în ultima perioadă deşi sunt lucruri extrem de importante ce ar trebui analizate cu ceva mai multă atenţie decât apar ele în presa acestor zile. Am în vedere interesul manifestat de secretarul de stat Valentin Preda în implementarea a ceea ce este, oarecum a-„politically correct”, denumit pavilionul internaţional românesc (în fapt vorbim despre pavilionul de complezenţă sau convenienţă) dar şi declaraţii de intenţie referitoare viitorul administraţiei portului şi a activităţii portuare în general, managementul infrastructurii parte a domeniului privat al APC dar şi reglementari din domeniul serviciilor de siguranţă.
Aşa cum am spus însă, n-am timp nici să respir. Mă limitez astăzi, pe scurt la două dintre evenimentele recent petrecute ce au dus la pierderea unei nave şi reîntoarcerea din morţi a alteia dar şi la tragedia ce a îndoliat familia unui căpitan de şlep. Astfel :
– pe 8 iunie micuţul cargou de 53 metri lungime şi 713 tone dead-weight „Miss Elissa”, plecat din Georgetown cu destinaţia Trinidad-Tobago, s-a scufundat pe râul Demerara (Guyana) cu o incărcătură de nuci de cocos şi orez. Incidentul are la bază, conform primelor declaraţii, încărcarea defectuoasă a navei aceasta răsturnându-se înainte de a se scufunda. Şase membri de echipaj s-au salvat sărind în apă dar bucătarul navei este dat dispărut.
– pe 12 mai s-a produs şi scufundarea unui şlep motor ( „occidentalii” insistă în a denumi această categorie de nave „barje autopropulsate”) în apropierea portului Lelystad, Olanda. După aproape o lună de eforturi s-a reuşit ranfluarea acesteia. Imaginile vorbesc de la sine.(pot fi mărite cu click pe ele)

– cei familiarizaţi cu traficul fluvial au putut constata că în unele cazuri, un şlep motor este şi „căminul” propriuzis al unor oameni, în echipaj regăsindu-se întreaga familie ce deţine dealtfel nava în proprietate, cu tot cu pisoi sau căţel şi uneori chiar cu o maşină „parcată” în zona castelului. O astfel de situaţie s-a regăsit şi la bordul şlepului „Kavenga” acostat în portul Emmerich, pe Rin. De la bordul acestuia, într-o clipă de neatenţie a tatălui (căpitanul şlepului), un copil de trei ani a ajuns în apă. Căpitanul a realizat tragedia abia când, căutându-şi fiul, a văzut bule de aer ridicându-se la suprafaţa apei în bordul de la larg al şlepului. A sărit în apă dar eforturile sale de a-şi salva copilul au fost zadarnice. Pentru cunoscătorii limbii germane, detalii sunt (cu click) aici, deşi e greu de crezut că există cineva interesat de amănunte.

Un pas mic pentru omenire, un pas uriaş pentru mine !

În calitate de cititor înfocat al acestui blog pe care cu talent (şi modestie) prestez, am putut observa cu îndreptăţită mânie proletară faptul că ieri nu am scris nimic. Motivul pentru care am făcut, sau ca să fiu mai exact, nu am făcut, acest lucru este unul banal : ieri am sărbătorit ! Şi deşi am încă întipărită în minte sintagma “Să sărbătorim prin muncă”, fiind o făcătură de tristă amintire, am trecut-o pe black listul ce îmi coordonează sau, după caz, îmi temperează motricitatea zilnică, aşa că io am sărbătorit prin lene. Nu mi-am pus bere-n cap că nu mă încadrez în gen ci doar am vegetat, la orizontală, ca guşterul la soare.

Ca să nu va mai fierb (ei, aş !) o să dezvălui şi motivul sărbătorii : ieri am “împlinit” 2000 de accesări şi tot ieri am găsit pentru prima oară adresa blogului şi una dintre postări menţionată pe un alt site (www.ubix.ro/). Un site care se descrie ca preluând tot ce-i mai bun (crème de la crème)  din toate blogurile . Eeeei ?…Aşa că m-am umflat în pene ca un cocoş crescut special pentru răcitura de Paşte, şi mi-am dat o pauză.

Când am plecat la drum cu blogul am parcurs şi o listă cu “sfaturi pentru începători” printre perceptele însuşite fiind şi acela că nu e bine să dezarmezi dacă nu vei avea cine ştie ce succes în primele trei-patru luni. Cum bine puteţi constata din fotografiile ce însoţesc acest text sau dând click pe linkul site-ului, am deja un post selectat în secţiunea lor de “Politică internă”. N-am eu prea multe în comun cu politica dar chiar şi-aşa zic că-i de bine şi, nu numai că n-am de ce să dezarmez, dar pregătesc o înarmare masivă pe măsura elanului patriotic care mă mână-n luptă.

Rămân totuşi cu dezamăgirea numărului mic de comentarii dar şi cu imposibilitatea de a-mi explica faptul că, desi am solicitat acceptul a peste 40 de agenţii de crewing de a le posta datele de contact în pagina dedicată lor, nu am primit acceptul decât a 12 dintre ele, cărora le mulţumesc şi pe această cale. E logic şi n-o să fiu ipocrit şi s-ascund că pentru mine ar fi fost un lucru bun să îmi fi răspuns toate, după cum la fel de logic e şi faptul că agenţiilor în cauză nu le-ar fi dăunat cu absolut nimic, pentru că, aşa cum am mai spus, o bătaie în plus strică dar o reclamă a propriei afaceri, nu. Cu-atât mai mult cu cât e gratuită. Dar, optimist din fire, nu disper şi-aştept în colţul meu, cuminte, un gând bun din partea lor precum şi anunţurile de angajare, atunci când e cazul, dacă e cazul, pe adresele de e-mail dan.radu.theodor@hotmail.com sau danradu_theodor@yahoo.com. Hai s-auzim de bine !