Norvegia : piloţii maritimi în grevă de joia trecută

Zeci de mii de funcţionari publici norvegieni au intrat joia trecută în grevă, nemulţumiţi de eşuarea negocierilor salariale. „Stimulaţi” de procentul de creştere de 4,3% obţinut de salariaţii din sectorul privat, angajaţii de la stat au respins oferta guvernului social democrat, de creştere cu 3,75% şi au declanşat greve în majoritatea instituţiilor aparţinând Ministerului Administraţiei Publice. Greva s-a extins şi în sectorul serviciilor publice asigurate de către stat. Deşi, la început, întreruperea lucrului a produs efecte vizibile doar la nivelul şcolilor, creşelor şi … închisorilor (unul dintre aceste „stabilimente” a fost închis ca urmare a grevei declanşate, iar „rezidenţii” au fost mutaţi în alte centre), acum Norvegia se confruntă cu pericolul de a rămâne în „pana prostului” după ce traficul naval a fost paralizat de greva piloţilor maritimi.
Astfel, pe 29 mai, 15 nave care solicitaseră asistenţa piloţilor pentru a părăsi porturile dar şi alte 8 care se aflau la ancoră în radă în aşteptare pentru a intra la operare, erau blocate în Oslofjord de greva a 42 din cei 43 de piloţi. „Spărgătorul de grevă” rezultat din diferenţa celor două numere nu a putut face nici el mare lucru pentru a debloca situaţia, dat fiind că, mai hotărâţi, toţi cei 103 de conducători de pilotine s-au alăturat protestului.
După o săptămână de la încetarea lucrului, lipsa benzinei tinde să devină acută, guvernul luând deja măsuri pentru a asigura rezerve măcar autovehicolelor de intervenţie şi prim-ajutor. Nu doar blocarea importurilor de benzină creează probleme „la pompă” ci şi imposibilitatea rafinăriilor interne de a funcţiona în lipsa unor compuşi folosiţi în procesul de producţie şi care sunt deasemenea importaţi pe cale maritimă.
Deşi în Norvegia legea este puţin mai permisivă, în sensul că doar navele cu o lungime de peste 70 de metri au obligativitatea de a lua piloţi, această regulă nu se aplică şi navelor ce transportă mărfuri periculoase, categorie în care se includ şi tancurile de transport produse chimice şi petroliere.

Pasager beat condamnat la închisoare

Lucrurile sunt simple ca bună-ziua şi pot fi rezumate astfel : un pasager mort de beat a acţionat mecanismul de fundarisire a ancorei pupa (în greutate de 18 tone) a unei nave de pasageri. Aflată în marş cu 18 noduri, nava a decelerat brusc până la a fi stopată. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat la noi dacă la bordul unei ipotetice nave de croazieră aflată în cursă între Constanţa şi Mangalia, eventual Burgas sau Varna (n-am să-nţeleg şi pace de ce, pe timpul verii, o astfel de cursă nu există !) s-ar fi petrecut un astfel de incident. Înclin să cred că ancora ar fi fost repoziţionată la post iar pasagerul trimis la culcare. Iată însă, ce s-a întâmplat în Statele Unite… Citeste mai mult

Perle ale “marinarilor” din ape tulburi

Pe principiul “Mulţi văd, puţini pricep”, de multe ori am întâlnit în presă articole conţinând enormităţi cât casa. E bine că se scrie despre mare şi marinărie, e mai puţin bine că se face acest lucru fără o minimă documentare. Rău de-a dreptul e atunci când “eroarea” porneşte de la cei care ar fi trebuit cât de cât să se priceapă, cum e şi cazul celor două aberaţii pe care vi le supun atenţiei. Deci :

1.Garda de Coastă a surprins, pe 21 februarie,  la 60 de mile travers de grindul Chituc-Gura Portiţei un pescador turcesc cu 15 marinari la bord care pofteau la calcanul nostru. Nava a fost somată, reţinută şi escortată în port. Excelent. Dovadă de profesionalism care demonstrează o dată în plus că bucata  din Marea Neagră care coincide ca arie cu zona economică exclusivă a României nu este sat fără de câini. Reuşita echipajului navei Gărzii de Coastă este însa umbrită de comunicatul oficial al instituţiei, în care se dau, către final, patru “caracteristici ale navei” arestate. Astfel, după lungime şi lăţime, apar două caracteristici hilare,  de negăsit chiar şi în manualul de marinărie de clasa a IX-a. Cităm : “corp : metalic”, treacă-meargă, pe asta o inghiţim, dar mai ales “suprastructura : albă” ! Am fi fost curioşi şi de culoarea colacilor de salvare dar probabil acest amănunt nu se încadrează în caracteristicile navei aşa cum sunt ele definite de biroul de presă al Gărzii de Coastă, aşa că  nu ne-a fost oferit.

2. Este vorba de un articol mai vechi din Adevărul, peste care am dat întâmplător ieri şi care povesteşte cum „Singurul căpitan de vapor din Timişoara, comandantul vasului Pelicanul, s-a apucat de taximetrie.” Gică Mihalache, pe numele lui  „a povestit cum a întâlnit piraţi şi pe Bega.” : „Era vorba de copiii din zona Pieţei Iosefin. Urcau pe vapor în timpul marsului, era plăcerea lor. După 200 de metri se aruncau în apă. Într-o zi unul s-a agăţat de ancoră şi am evitat în ultima clipă ruperea lanţului, întorcând vaporul  pe loc. Alte incidente nu au fost, nu am lovit niciodată Pelicanul”.

Altfel, o poveste de viaţă, cu suişuri şi coborâşuri, aşa cum este viaţa fiecăruia dintre noi.

Bacterii, aceşti bravi lupuleţi de mare !

Dincolo de temperaturile extreme de scăzute şi de vântul tăios, marea oferă de două zile încoace imagini extreme de spectaculoase. “Ligheanul” nostru cel de toate zilele a dat în clocot şi îşi dezvăluie răutatea sutelor de amatori de senzaţii tari care înfruntă gerul, înarmaţi cu camere mai mult sau mai puţin performante sau chiar cu telefoane mobile, pentru a prinde câte un val de 5-6 metri ce se sparge furios de stabilopozi într-o explozie de milioane de stropi fini de apă, pervers amestecate cu mici particule de gheaţă.

Trecând de partea lirică a problemei vă voi expune o parte din dialogul purtat în staţia lu’ 44 , pe un ton suficient de ridicat încât să poată fi auzit de un grup de patru domniţe îngheţate, de doi juni ofiţeraşi de la marina călăreaţă :

“Ce furtună, băi tată !”

“Da, bă ! Naşpa rău. La larg am prins şi valuri de 9-10 metri. Pân-am intrat în port a fost de vise rele.”

“Şi la acostare a fost aiurea. Ne-am descurcat că n-a fost prima oară. Dar a fost greu…”

Pentru ca deşi nu le vorbesc “limba” înţeleg totuşi mare parte din ceea ce vorbesc, voi oferi publicului larg o traducere a dialogului purtat de cei doi : după ce-au ras “una mică” la baracă, cu capul în cheson, bravii lupuleţi de mare au încins o partidă de table în careu, la caldură şi, ca de obicei, şi-au luat o bătaie cruntă de la vreun maistru militar greu încercat de valurile vieţii în ani şi ani de ruginit la dană. Şi, deşi n-a fost prima oară, tot a fost greu. Jokerul (maistru militar -n.n) aruncase-n ei cu valuri uriaşe de 6-6. Devastator de-a dreptul !

De prisos să amintesc că marea flota militară iese în larg doar de ziua marinei sau doar atunci când, pe banii contribuabililor, se duc să caşte gura prin Mediterana la “fraţii” noştri din Nato, ieşiri care se fac întotdeauna cu fanfare şi în prezenţa preşedintelui sau măcar a ministrului apărării. Cum tot de prisos este să pomenesc că ieri, la orele 15.00, unui portcontainer mititel aflat la ancoră (“Elisabeth”) a început să-i grapeze ancora şi intrat în blackout a “plecat” în derivă, ameninţător, spre Eforie. Mă voi limita să precizez numărul navelor de intervenţie care au răspuns solicitarii de a ieşi din port pentru a acorda asistenţă nefericiţilor : ZERO ! Şi voi dezvălui şi epilogul croazierei celor de pe “Elisabeth” plecaţi, împotriva voinţei lor, să se cazeze la Eforie : la 16.20, au reuşit să-şi pornească motorul şi să se pună “la adăpost”.

Voi reveni cu fotografii superbe.