De astăzi mă simt mai sărac

Dacă vreodată ai schimbat mai mult de două vorbe cu OMUL Ioan Bălan ţi-e practic imposibil să creionezi în termeni seci, statistici, punctele de referinţă ce i-au marcat nedrept de scurta viaţă. Domnul Bălan a fost comandant de cursă lungă. Şi şef de serviciu. Şi mai apoi director. Dar, pentru toţi cei ce l-au cunoscut, dl. Bălan a fost întâi de toate, OM. În gândurile tale, privilegiat de-a fi lucrat cu el, îl numeai simplu : nea Nelu. Şi tot nea Nelu îi spuneai şi-atunci când, dintr-un motiv oarecare, se făcea vorbire despre el într-un cerc de prieteni, cunoştinţe sau colegi. Ajuns în faţa lui însă, nici idiotul satului de ai fi fost nu ţi-ai fi permis o altă formulă de adresare decât „domnule comandant” sau „domnule director”. Emana prin toţi porii respect. Siguranţă. Înţelepciune. Pricepere şi profesionalism. Şi forţă.
Era la doar un an distanţă de tragedia navelor „Paris” şi „You Xiu”. Prognozele meteo nu se arătau nici în acea iarnă îmbucurătoare. Căpitanul şef al portului Constanţa a luat decizia de a se face permanenţă la nivelul conducerii. Şi, aşa cum toată lumea se aştepta, a venit şi o zi cu probleme. Furtuna ameninţa iar cu dezastre. O navă turcească striga după ajutor, de undeva din largul coastelor Constanţei, fără a putea să-şi determine poziţia. A fost chemat de-acasă domnul comandant Bălan. Nu era rândul lui la permanenţă, echipa în care se afla fusese de „serviciu” cu o zi înainte. Şi nici nu cred că se punea problema că cei aflaţi în biroul căpitanului şef de port în acea zi nu au cunoştinţele şi priceperea necesară pentru a manageria problema. Au vrut însă să fie siguri. Să aibă certitudini. Să nu greşească. Iar asta, domnul comandant Bălan oferea cu prisosinţă, fie şi numai prin simpla lui prezenţă. Avându-l alături, nu aveai cum să greşeşti.
Fără motiv, curveşte, viaţa l-a smuls nedrept dintre noi, aşa cum tot fără motiv şi tot curveşte o şulfă a politicii a ales să îl îndepărteze de la conducerea portului. Iar suferinţa lui ulterioară a fost practic îndreptăţită : nici de această dată nu greşise. Cu nimic şi faţă de nimeni.
S-ar mai putea spune multe dar tot n-ar mai avea nici un folos. Cine l-a cunoscut rămâne cu o bogăţie-n suflet : a avut şansa de a-i fi predată o lecţie de demnitate, corectitudine şi onoare.